Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Repere și idei Răspunsuri duhovniceşti: Neîmplinindu-ne cererea, Dumnezeu ne face un bine

Răspunsuri duhovniceşti: Neîmplinindu-ne cererea, Dumnezeu ne face un bine

Data: 18 August 2009

De ce Dumnezeu nu ne împlineşte întotdeauna cererile?

Rugăciunea nicioadată nu se pierde, fie că Dumnezeul nostru o ascultă, fie că nu. Şi este firesc să nu ne asculte întotdeauna, pentru că deseori îi cerem lucruri netrebuincioase şi nefolositoare. Şi atunci, preţuind osteneala rugăciunii noastre, Dumnezeu ne dă, fără să ne dăm seama, orice alt lucru, folositor şi trebuincios.

Cel ce va zice: „Şi ce-ai câştigat până acum din rugăciune?“ este nesăbuit. Noi, când ne rugăm, cerem de la Dumnezeu ceva pe care îl considerăm bun. Dacă însă în realitate este sau se va dovedi păgubitor - şi aceasta o cunoaşte Atotştiutorul - atunci El nu împlineşte cererea noastră. Deci, neîmplinind-o, ne face un bine, pentru că altfel am păţi răul pe care nu suntem în stare să-l întrezărim.

Ce putere are rugăciunea?

Puterea rugăciunii se găseşte nu în înfăţişarea exterioară, ci în conţinut, în duhul ei. Străduiţi-vă să trăiţi rugăciunea! Este exact ceea ce trebuie. Unul dintre Părinţi a zis că, atunci când ne rugăm, trebuie să ne simţim precum acuzaţii în faţa Judecătorului. Cineva l-a întrebat pe un pustnic: „Cum să stau la rugăciune?“. Şi acela i-a răspuns: „Să stai ca la judecată, cu privirea aţintită la buzele Domnului, Care în următorul moment, aşa să crezi, va pronunţa ultima sentinţă pentru tine: «Vino la Mine!» sau «Pleacă departe de la Mine»!“. Şi să strigi: „Doamne miluieşte-mă!“. Cred însă că Rugăciunea lui Iisus este cea mai bună sau cea mai puternică rugăciune pentru orice situaţie, numai că nu trebuie s-o rostim mecanic, fără simţire, ci cu participarea minţii şi a inimii. (Sfântul Teofan Zăvorâtul, Călăuzire către viaţa duhovnicească)