Răspunsuri duhovniceşti: Noi nu contăm pe noi, pe meditaţia noastră, ci pe bunătatea lui Dumnezeu

Practic yoga şi mă simt mai desăvârşit decât mulţi creştini. Cred că prin această practică se ajunge la rezultate la fel de minunate ca şi ale isihasmului. Dacă m-aş lăsa, s-ar putea să scadă spiritualitatea. Ce sfat îmi daţi?

Dragă, poţi să-ţi închipui ce sfat îţi dau… Ce sfat să-ţi dau? Să nu mai practici yoga, să te ocupi de lucruri esenţiale. Eu n-am practicat niciodată yoga şi nici n-am de gând s-o practic. De ce? Pentru că ceea ce fac eu e mai mult decât ceea ce fac eu. Cum zice Sf. Ap. Pavel, „în Hristos suntem tăiaţi împrejur chiar dacă fără să ne tăiem împrejur.“ (Galateni 6, 15), aşa încât făptura cea nouă este mai mare, mai importantă decât o practică oarecare, decât practica tăierii împrejur, de pildă.

Aşa încât creştinismul, practica creştină, este mai importantă decât o practică yoga şi din motivul acesta: că te pune în legătură cu Dumnezeu, nu te lasă numai la puterile tale.

Apoi, yoga e o metodă, pe când isihasmul este o angajare religioasă. Faptul de a te gândi la tine, la respiraţia ta, la respiraţie chiar şi ca lucrare a lui Dumnezeu e una, şi faptul de a te pune în mâinile lui Dumnezeu, care să te mântuiască, să te modeleze, să te sfinţească, e cu totul altceva. Noi nu contăm pe noi, pe meditaţia noastră; nici chiar pe rugăciunea noastră, ci contăm pe bunătatea lui Dumnezeu, să te predai în mâinile Lui, şi altceva este să faci tu ceva pentru tine ca să devii ceva mai bun.

Deci, până la urmă, practicarea aceasta a conştiinţei, că respiraţia are valoare, este o chestiune secundară în ishasm. Să ştiţi că în isihasm, chiar dacă se mai recomandă şi ţinerea respiraţiei, sunt nişte lucruri care de fapt nu sunt esenţiale. Părintele Arsenie, când mi-a spus mie să lipesc rugăciunea de respiraţie, nu mi-a spus că asta are o valoare spirituală. Eu de fapt nici nu-i pun pe oameni să-şi lipească rugăciunea de respiraţie, decât pentru ritmizare, şi chiar le spun că nu e un avantaj. Dacă nu pot să-şi dea respiraţia după rugăciune sau rugăciunea după respiraţie, nu trebuie să insiste pentru lucrul ăsta, ci pentru rugăciune însăşi. Nu trebuie să conştientizezi respiraţia, sau rugăciunea pe respiraţie, ci o faci doar pentru ritmizarea ei. (Duhovnici români în dialog cu tinerii, arhim. Teofil PĂRĂIAN)