Răspunsuri duhovniceşti: Nu contează dacă cunoşti adâncurile tainelor, dacă nu-L ai în inimă pe Dumnezeu

Cum trebuie să participe un intelectual la viaţa Bisericii şi care este slujirea lui?

Să participe ca şi un neintelectual, să participe cu smerenie la învăţătura creştină, să ia parte la Liturghie de la început până la sfârşit, să fie spovedit şi el ca orice creştin. Nu ne interesează că este intelectual sau neintelectual. Nu interesează atât de mult să cunoască adâncurile Sfintei Treimi, dacă n-are în inimă pe SfântaTreime. Şi poate să fie un neintelectual şi să aibă pe Sfânta Treime în inima lui.

Hipnoza are implicaţii duhovniceşti atât asupra celui care beneficiază de ea, cât şi asupra celui care o practică?

Este o lucrare drăcească, nu este o lucrare binecuvântată de Biserică! Sunt suflete slabe care cad. Când eram mic, eram la internat - eram foarte mic - şi venise un hipnotizator acolo. Noi, copii, când vedeam, eram curioşi. Şi ne-a chemat pe mai mulţi inşi; m-a chemat şi pe mine acolo, la catedră; era o catedră mare într-o sală de desen. Şi făcea cu noi gesturile acelea, de a ne acapara sufleteşte. Şi eu am fost sincer, şi m-am dus mai mult aşa, în glumă, nu doream să fiu persoana la care să privească colegii; erau profesori acolo, sute de elevi, poate o mie de elevi. Şi nu a putut, nu a putut deloc să mă hipnotizeze. M-a gonit de acolo: „Pleacă de aici!“. Eu nu ştiam de ce nu a putut să mă hipnotizeze şi nu ştiam nici de ce îi poate hipnotiza pe ceilalţi. Mai târziu, mi-am dat seama că eu aveam o prezenţă, se vede, interioară, o prezenţă de la Dumnezeu dată, cum avem toţi, şi sunt suflete care nu cedează acestor mişcări de duh drăcesc.

Am citit că isteria este consecinţa unei copilării trăite în tirania cuiva. Este adevărat?

Asta n-aş putea să generalizez. Însă, s-ar putea să fie posibil în cazuri mai izolate. Bunăoară, s-a constatat la un băiat care a fost găsit în pădure, care trăia cu fiarele, că mergea şi el tot în patru picioare. Şi el nu făcea altceva, decât că avea mişcări preluate de la maimuţe: felul cum mânca, cum ducea la gură... De unde se vede că mediul a avut o mare influenţa. Deci, dacă a trăit într-o tiranie foarte mare, l-a zdruncinat puternic sufleteşte şi el nu mai putea să creadă că există şi altceva, şi atunci s-a format strâmb, şi-a creat un anume fel de a fi, o anumită fire, din cauza educaţiei acesteia nefaste. Dar nu putem generaliza că are o putere mare la toată lumea. (Dialoguri cu Părintele Arsenie Papacioc - Ortodoxie şi secte)