Răspunsuri duhovniceşti: Până nu eşti hotărât ce ai de făcut, faci ce poţi în condiţiile tale

Părinte, pentru o persoană care se hotărăşte sincer să facă voia lui Dumnezeu, apare necesară cunoaşterea acestei voi. Deci, aflându-se în lume, el trebuie să discearnă între ispite de tot felul şi părelnice lucruri bune şi, în dorinţa de a cunoaşte dintre atâtea lucruri voia mântuitoare a lui Dumnezeu, mai întâi va trebui să se debaraseze de patimi. Adică să se supună, printre altele, unei lucrări pe care Părinţii Bisericii o recomandă în special monahilor. Deci, practic, drumul ar trece prin călugărie...

Da, eu aşa şi zic. Cineva care vrea să devină călugăr este bine să trăiască călugăria acolo unde se găseşte, până când ajunge să se ducă la mănăstire, adică să fie călugăr. Dacă eşti student, să fii cum ar fi un călugăr-student, dacă eşti muncitor, să fii cum ar fi un călugăr-muncitor, adică să-ţi faci datoria în condiţiile călugăriei, iar dacă va fi să ajungi la călugărie, ţi-ai pregătit călugăria, iar dacă va fi să ajungi la căsătorie, ţi-ai pregătit şi căsătoria - prin viaţa superioară pe care ai dus-o înainte de căsătorie. Important este să ajungi personal să simţi care-ţi este rostul, adică până nu eşti hotărât ce ai de făcut, faci ce poţi în condiţiile tale.

Părinte, este verosimil ca Dumnezeu, luminând pe omul curăţit de patimi, acesta să ocrotească în inima lui dorinţa de a se căsători?

Da. De ce nu? Căsătoria, de fapt, este o chestiune a firii şi omul nu se leapădă de fire nici când se face călugăr, ci are posibilitatea să depăşească firea. Dar firea rămâne fire şi atunci poţi să doreşti să te căsătoreşti şi să alegi între căsătorie şi călugărie. Poţi să ai numai o direcţie - să alegi călugăria pentru că nu poţi alege căsătoria; asta depinde de om. Nu se ştie niciodată ce anume are în sine omul care se hotărăşte pentru una sau alta. Important este - când ai de ales, să alegi, şi când ai ales, să ştii de ce ai ales şi să nu mai alegi altceva.

Părinte, cum se poate ca Dumnezeu, fiind un Dumnezeu gelos, să vrea să împartă pe robul Său cu o femeie?

Nu se pune problema astfel, pentru că nu se împarte cu o femeie, căci cei doi se unesc ca să fie una în slujirea lui Dumnezeu. Nu se poate zice că cineva care se căsătoreşte împarte ceva, ci îşi alege o altă direcţie. (pr. Teofil Părăian, Despre căsătorie şi călugărie)