Un sultan luminat și reformist, Abdul-Medjid, a reușit să pună la loc în 1852 steaua de argint furată din Biserica Nașterii Domnului din Betleem, pe care scria așa: „Hic de Virgine Maria Jesus Christus natus es
Răspunsuri duhovniceşti: Preotul este dator a predica cu cuvântul, cu scrisul şi cu viaţa
Care este rolul şi importantţa predicii în biserică?
Fiecare preot este dator să catehizeze „cu timp şi fără timp“ pe credincioşii săi, căci „credinţa vine prin auz, iar auzul, prin vestirea cuvântului lui Dumnezeu“ (Romani 17, 10). Astfel, poporul piere din lipsă de cunoştinţă a cuvântului dumnezeiesc, iar preotul va da înfricoşat răspuns la judecată. Auzi ce spune Dumnezeu prin gura proorocului: „Fiindcă ai lepădat cunoştinţa, şi eu te voi lepăda să nu mai fii preot, căci ai uitat legea Domnului tău“ (Osea 4, 6). Catehezele şi predicile, în general, trebuie să se facă pe temeiul Sfintei Scripturi şi după învăţăturile Sfinţilor Părinţi. Să fie bine gândite, simţite, trăite de preot, ca să poată convinge şi pe credincioşi. Predicile să fie calde, mângâietoare, pe înţelesul tuturor, presărate cu istorioare practice uşor de reţinut. Să iasă din inimă, ca să mergă la inimă. O mare importanţă au, mai ales acum, când s-au înmulţit sectele, predicile catehetice cu temă, ca să cunoască poporul dreapta credinţă ortodoxă şi să se poată feri de cursele sectarilor.
În câte feluri este dator a predica preotul?
Preotul este dator a predica în trei feluri, şi anume: cu cuvântul, cu scrisul şi cu viaţa, după învăţătura Sfântului Ioan Gură de Aur. Cu gura este dator să înveţe pe credincioşi cuvântul lui Dumnezeu, dogmele, canoanele şi învăţăturile Sfinţilor Părinţi. Cu scrisul sau cu mâna este dator să scrie cele ce a învăţat din Sfânta Scriptură şi de la Sfinţii Părinţi, iar cu viaţa este dator să predice prin trăirea personală, după putere. Această predică este şi cea mai importantă.
(arhim. Ioanichie BĂLAN, Convorbiri duhovniceşti)