Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Repere și idei Răspunsuri duhovniceşti: „Priveghere să faci în înţelesul de a nu fi împresurat de gânduri rele“

Răspunsuri duhovniceşti: „Priveghere să faci în înţelesul de a nu fi împresurat de gânduri rele“

Un articol de: Arhimandritul Teofil Părăian - 05 Martie 2009

Cât trebuie să se roage omul ca să-l miluiască Dumnezeu?

M-am întrebat şi eu: de câte ori trebuie să zică cineva „Doamne miluieşte-mă“ ca să-l miluiască Dumnezeu? Şi m-am gândit la fiul risipitor. Fiul risipitor, când s-a întors, şi-a făcut întâi o socoteală: „Mă voi duce la tatăl meu şi voi spune: «Tată, am greşit la cer şi înaintea ta, nu sunt vrednic să mă numesc fiul tău, primeşte-mă ca pe unul dintre slujitorii tăi»“. Şi când s-a apropiat de casă, tatăl l-a văzut de departe şi a alergat înaintea lui şi a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat. Deci nu l-a pus în studiu, să zică: să vedem ce face acum când se întoarce, să vedem ce zice. Nu l-a pus în studiu pentru că nu era cercetător ştiinţific, ci era tată, şi inima de tată îl înghesuia să-l primească. Noi credem că Dumnezeu e Tatăl nostru. Când l-a primit, a început să zică: „Tată, am greşit la cer şi înaintea ta, nu sunt vrednic să mă numesc fiul tău“. Nu a mai zis şi „primeşte-mă ca pe unul dintre slujitorii tăi“, cum îşi făcuse el socoteală. Şi tatăl său nu a zis: „Zi de vreo sută de mii de ori aşa, că apoi te iert“. Deci noi trebuie să avem încredinţarea că Dumnezeu ne miluieşte. Dar zicem „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul“ de atâtea ori de câte putem să zicem, deşi nu cred că la sfârşitul vieţii va zice Dumnezeu către mine: tu mai puteai să zici de un milion de ori şi nu ai zis. Nu cred lucrul acesta pentru că aceasta e o metodă de îmbunătăţire sufletească, nu o metodă de a cere milă lui Dumnezeu, în înţelesul că numai atunci ţi-o dă Dumnezeu dacă ai zis de nu ştiu câte ori. Important e să avem încredinţare în mila lui Dumnezeu; dar noi cerem milă lui Dumnezeu ca să ne putem observa pe noi înşine. E o metodă de îmbunătăţire, de a ţine legătura cu Dumnezeu şi de a ne curăţi sufletul.

Cea mai la îndemână nevoinţă a călugărului şi a mireanului, deopotrivă, este rugăciunea de toată vremea şi privegherea. Nu trebuie să se silească nimeni să facă performanţe de priveghere. Priveghere să faci în înţelesul de a nu fi împresurat de gânduri rele, să ai întotdeauna o trezvie, să fii întotdeauna treaz când trebuie să faci ceva. (arhim. Teofil PĂRĂIAN, Despre rugăciune)

Citeşte mai multe despre:   rugaciune