Răspunsuri duhovniceşti: „Priveghere să faci în înţelesul de a nu fi împresurat de gânduri rele“

Cât trebuie să se roage omul ca să-l miluiască Dumnezeu?

M-am întrebat şi eu: de câte ori trebuie să zică cineva „Doamne miluieşte-mă“ ca să-l miluiască Dumnezeu? Şi m-am gândit la fiul risipitor. Fiul risipitor, când s-a întors, şi-a făcut întâi o socoteală: „Mă voi duce la tatăl meu şi voi spune: «Tată, am greşit la cer şi înaintea ta, nu sunt vrednic să mă numesc fiul tău, primeşte-mă ca pe unul dintre slujitorii tăi»“. Şi când s-a apropiat de casă, tatăl l-a văzut de departe şi a alergat înaintea lui şi a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat. Deci nu l-a pus în studiu, să zică: să vedem ce face acum când se întoarce, să vedem ce zice. Nu l-a pus în studiu pentru că nu era cercetător ştiinţific, ci era tată, şi inima de tată îl înghesuia să-l primească. Noi credem că Dumnezeu e Tatăl nostru. Când l-a primit, a început să zică: „Tată, am greşit la cer şi înaintea ta, nu sunt vrednic să mă numesc fiul tău“. Nu a mai zis şi „primeşte-mă ca pe unul dintre slujitorii tăi“, cum îşi făcuse el socoteală. Şi tatăl său nu a zis: „Zi de vreo sută de mii de ori aşa, că apoi te iert“. Deci noi trebuie să avem încredinţarea că Dumnezeu ne miluieşte. Dar zicem „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul“ de atâtea ori de câte putem să zicem, deşi nu cred că la sfârşitul vieţii va zice Dumnezeu către mine: tu mai puteai să zici de un milion de ori şi nu ai zis. Nu cred lucrul acesta pentru că aceasta e o metodă de îmbunătăţire sufletească, nu o metodă de a cere milă lui Dumnezeu, în înţelesul că numai atunci ţi-o dă Dumnezeu dacă ai zis de nu ştiu câte ori. Important e să avem încredinţare în mila lui Dumnezeu; dar noi cerem milă lui Dumnezeu ca să ne putem observa pe noi înşine. E o metodă de îmbunătăţire, de a ţine legătura cu Dumnezeu şi de a ne curăţi sufletul.

Cea mai la îndemână nevoinţă a călugărului şi a mireanului, deopotrivă, este rugăciunea de toată vremea şi privegherea. Nu trebuie să se silească nimeni să facă performanţe de priveghere. Priveghere să faci în înţelesul de a nu fi împresurat de gânduri rele, să ai întotdeauna o trezvie, să fii întotdeauna treaz când trebuie să faci ceva. (arhim. Teofil PĂRĂIAN, Despre rugăciune)