Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Repere și idei Răspunsuri duhovniceşti: „Rugăciunea grăbită nu are rod duhovnicesc“

Răspunsuri duhovniceşti: „Rugăciunea grăbită nu are rod duhovnicesc“

Data: 13 Ianuarie 2010

Ce să fac să nu mă mai grăbesc la rugăciune?

De ce ascultaţi de vrăjmaş? El este cel care vă mână: „Repede, repede...!“. Rugăciunea grăbită nu are rod duhovnicesc. Deci luaţi-vă canon voi înşivă să nu vă siliţi, ci să vă rugaţi în aşa fel încât buzele voastre să nu pronunţe nici un cuvânt pe care să nu-l priceapă mintea voastră şi să nu-l trăiescă inima voastră. Trebuie să vă aruncaţi în această luptă cu hotărâre soldăţească, şi când vrăjmaşul vă şopteşte „Să faci asta sau aceea“, voi să-i răspundeţi: „Ştiu ce voi face. N-am nevoie de tine. Pleacă de aici!“ Sufletul se hrăneşte doar cu rugăciune, însă rugăciunea voastră este superficială, nu fiinţială; de aceea, sufletul vostru rămâne nesatisfăcut, flămând.

În timp ce te rogi, osteneşte-te să ţii mintea şi atenţia ta în inimă, deci în nici un alt loc. Faptul că mintea, în urma puţinului timp al rugăciunii, pleacă din inimă, pierde amintirea lui Dumnezeu şi ia seama la cele din jur, adică rătăceşte şi lâncezeşte, subconştientă faţă de rugăciune. Sufletul nu preţuieşte în fond valoarea rugăciunii şi n-o simte ca pe o nevoie, ci ca pe o datorie. Deci se sileşte să scape de aceasta cât mai repede, făcând-o la repezeală. Să te rogi cu frică de Dumnezeu, fixându-ţi atenţia la sensurile cuvintelor. Rugăciunea lui Iisus şi celelalte rugăciuni scurte nasc în inimă sentimente dumnezeieşti pe care le reţine atenţia, ele oprindu-se la amintirea Domnului.

Oricum, să-ţi aminteşti că pentru desăvârşire şi mântuire nu este suficientă doar rugăciunea, ci, în paralel, şi cultivarea virtuţilor. Cu cât înaintăm în viaţa duhovnicească, adică cu cât ni se micşorează patimile şi ni se înmulţesc virtuţile, cu atât progresăm şi în rugăciune. Virtuţile de bază sunt: frica de Dumnezeu, nevinovăţia, smerenia, pocăinţa, răbdarea, iubirea. Când acestea apar, urmează toate celelalte şi, împreună cu ele, rugăciunea. (Sfântul Teofan Zăvorâtul, Călăuzire către viaţa duhovnicească)