Răspunsuri duhovniceşti: „Să facem în aşa fel ca viaţa noastră să impună respect celor din jur“

Cum putem ajuta mai bine persoanele din jurul nostru, care, deşi botezate, nu cunosc aproape nimic din Ortodoxie?

Pe om nu-l putem ajuta decât în măsura în care el însuşi vrea să fie ajutat. E greu să-i îndrumăm, de multe ori, chiar şi pe cei din familia noastră. În orice caz, e bine să avem în vedere adevărul că „mai de folos este viaţa fără de cuvânt, decât cuvântul fără de viaţă“, ceea ce înseamnă că exemplul vieţii noastre poate fi mult mai ducător la scop decât mulţime de cuvinte, spuse mai mult dintr-o necesitate a noastră, decât dintr-o trebuinţă reală de a-i ajuta pe alţii. Să facem în aşa fel ca viaţa noastră să le impună respect celor din jurul nostru, şi atunci e nădejde să-i putem folosi şi cu cuvântul.

Ce să facem dacă cineva se sminteşte de viaţa noastră duhovnicească? Să renunţăm la nevoinţă, s-o facem numai pe ascuns sau s-o continuăm mai departe?

E bine să ţinem seama nu numai de scopul personal, ci şi de al celor din jurul nostru, de felul cum se reflectă în sufletul lor ceea ce facem noi, ca, din cât se poate, să nu le fim spre sminteală, bine ştiind că avem răspunderi faţă de ei. Sfântul Apostol Pavel scrie: „Nu fiţi sminteală nici iudeilor, nici elinilor, nici Bisericilor lui Dumnezeu“ (I Corinteni 10, 32) şi ne îndeamnă să nu lovim în cugetul fratelui nostru, pentru care a murit Hristos (Romani 14, 13-15). Sfântul Ioan Damaschin ne atrage atenţia că „nici binele nu-i bine, când nu se lucrează bine“. Cred că cel mai bine este ca, atunci când nu ştim ce avem de făcut, atunci când e primejdie ca cei din jurul nostru să se smintească din pricina noastră, să ne orientăm după îndrumările celor ce ne pot chivernisi pe noi, deci să cerem sfatul duhovnicului nostru şi să-l urmăm întocmai. (părintele Teofil PĂRĂIAN, Îndemnuri duhovniceşti)