Răspunsuri duhovniceşti: Secretul înţelepciunii

Părinte, la ce ne ajută frica de Dumnezeu?

La Pilde spune aşa : Cu frica lui Dumnezeu se abate tot omul de la rău. Dacă se abate omul de frica lui Dumnezeu de la tot răul, deci frica lui Dumnezeu este prima piedică a păcatului, care împiedică păcatul să nu intre în sufletul nostru.

Proorocul David, prin Duhul Sfânt, aţi văzut în Psaltire că ne spune: „Începerea înţelepciunii este frica Domnului şi înţelegere bună este tuturor celor ce o fac pe dânsa.“ Şi iarăşi zice Solomon, fiul său, despre înţelepciune mai mult, că frica Domnului este şcoala înţelepciunii. Iar Isus fiul lui Sirah, în Cartea înţelepciunii lui, spune aşa: „Frica Domnului mai presus de toată înţelepciunea a covârşit“. Vedeţi, trei prooroci mari laudă frica lui Dumnezeu, care mai de care mai înalt filosofând despre dânsa, că într-adevăr, cum spune şi Sfântul Isaac Sirul: „Frica lui Dumnezeu este temelia tuturor faptelor bune. El spune că înţelepciunea are două capete: primul capăt este frica lui Dumnezeu şi al doilea capăt este dragostea de Dumnezeu. Dar pentru ce aşa? Pentru că toată fapta bună se începe de la frica lui Dumnezeu şi se termină în dragostea de Dumnezeu, care este legătura desăvârşirii şi treapta cea mai de sus a tuturor faptelor bune, căci mai mare decât toate este dragostea. Dar, ca să ajungă cineva la dragostea de Dumnezeu, negreşit trebuie să aibă mai întâi frica lui Dumnezeu. Că de aici porneşte toată fapta bună: din a se teme omul de Domnul.

Auzi ce zice Duhul Sfânt? Fericit este omul care se teme de Domnul, că întru poruncile Lui va voi foarte. Ai auzit? Cine se teme de Dumnezeu, voieşte foarte mult să facă poruncile lui Dumnezeu, adică faptele bune; după cum şi cela ce nu se teme, îşi dă frâu liber la toată răutatea şi la tot păcatul. Cine are frica lui Dumnezeu, este cel mai înţelept om de pe faţa pământului. (Ne vorbeşte Părintele Cleopa)