Biografii greci relatează în scrierile lor unele amintiri despre monahii români mai puțin cunoscuți de conaționalii lor, care au trăit în a doua jumătate a secolului XX, în special în timpul regimului
14 Noi, 2024
Răspunsuri duhovniceşti: Sectele sunt rezultatul necredinţei în Dumnezeu
Care sunt motivele principale ale slăbirii credinţei şi trăirii creştine?
Motivul principal al slăbirii credinţei în Dumnezeu este înmulţirea fărădelegilor dintre oameni. Credinţa a slăbit pe pământ mai ales din cauza următoarelor păcate: mândria, neascultarea de cuvântul Evangheliei şi de păstorii Bisericii; înstrăinarea creştinilor de Biserică; lipsa de păstori buni, beţia, desfrâul etc. Acest adevăr ni-l arată Însuşi Domnul nostru Iisus Hristos când zice: „Iar din pricina înmulţirii fărădelegilor, iubirea multora se va răci“ ( Matei 24, 12 ).
Creştinii care s-au rupt definitiv de Sfânta Biserică, care se împotrivesc dogmelor credinţei noastre ortodoxe şi apostolice, care şi-au format o învăţătura de credinţă greşită se numesc sectari (eretici). Sectele din Biserică au fost încă de la începutul propovăduirii Evangheliei în lume şi vor exista până la sfârşitul veacurilor. Ele sunt atât rezultatul necredinţei în Dumnezeu, cât şi un puternic semn apocaliptic.
Oamenii, în general, părăsesc Biserica şi cad în erezii din următoarele cauze principale: din neştiinţă, adică din lipsă de cunoaştere a cuvântului lui Dumnezeu, a Sfintei Tradiţii şi a învăţăturii Sfinţilor Părinţi (Osea 4, 6-7; Deuteronom 1, 39; Ioan 4, 11); din înşelăciunea diavolului, care „umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită“ (I Petru 5, 8) şi care reuşeşte să amăgească pe mulţi creştini prin patimi, prin încrederea în sine, prin necredinţă etc. (Facere 3, 1-6; Matei 4, 1-10; Ioan 8, 44; I Corinteni 1, 3, 15); din cauza mândriei, care a creat cele mai multe secte şi erezii în istoria Bisericii creştine, reuşind să sfâşie trupul tainic al lui Hristos. Apoi, din cauza înmulţirii păcatelor omeneşti, precum: beţia, desfrâul, avortul, divorţul, neînţelegerea din familie etc. Apoi, lipsa de slujitori devotaţi în Biserica lui Hristos; din lipsa de explicare a credinţei ortodoxe credincioşilor; din cauza firii răzvrătite a unor creştini, din lipsa de cărţi bisericeşti, de rugăciune şi de învăţătură, din lipsa unei vieţi duhovniceşti exemplare a preoţilor, din lipsa de experienţă, de blândeţe, de stăruinţă şi iscusinţă pastorală a preoţilor şi din alte pricini. Înmulţirea sectelor şi a proorocilor mincinoşi, mai ales în secolul nostru, este, desigur, un semn apocaliptic al sfârşitului lumii. Acest adevăr ni-l arată Însuşi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Care, vestind a doua Sa venire pe pământ, a zis : „Şi mulţi prooroci mincinoşi se vor scula şi vor înşela pe mulţi...“ (Matei 24, 11). (Ne vorbeşte părintele Cleopa, vol. 9)
.jpg)
