Răspunsuri duhovniceşti: Studenţii să-şi împletească studiile cu rugăciunea

Care ar trebui să fie rânduiala zilnică de rugăciune a unui student?

La Atena, a fost cândva o pereche de studenţi care a impresionat foarte mult pe contemporanii lor. Aceştia erau Grigorie şi Vasile. Pe unul îl pomeneşte întreagă creştinătate sub numele de Sfântul Vasile cel Mare, iar pe cel de-al doilea ca Grigorie de Dumnezeu Cuvântătorul sau Teologul. Aceasta era fericită pereche de studenţi de la Atena, care, pe lângă studiile lor, aveau şi preocupările Evangheliei. În viaţă aveau două drumuri aceşti studenţi, cum ne spune Sfântul Grigorie, un drum era la şcoală şi celălalt la biserică.

Aşa trebuie să-şi împletească viaţa şi studenţii noştri contemporani, între studii şi rugăciune. Nu ştim cum îşi pot face programul, însă, pe lângă hrană trupească, pe care, vrând-nevrând, o căutăm şi ne-o însuşim, avem nevoie de hrană sufletească, fără de care murim. Murim, deşi trăim! Murim sufleteşte. Devenim sterpi, împietriţi, uscaţi, nesimţitori, răi, geloşi, mândri şi aşa mai departe, fără această hrană sufletească. Şi, de aceea, este bine să ne hrănim şi cu una, şi cu alta. Aşa cum spune Mântuitorul Hristos: „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate celelalte se vor adăuga vouă“.

Rugăciunile oamenilor care nu s-au spovedit de ani de zile sunt ascultate de Dumnezeu? Dar ale celor care trăiesc în păcate mari?

Dacă rugăciunile sunt făcute ca ale vameşului din Evanghelie, cu umilinţă şi durerea inimii, neosândind pe altul, cerându-şi iertare pentu ticăloşiile de până atunci, El le ascultă. Pentru păcătoşi S-a întrupat Dumnezeu în istorie. Tâlharul de pe cruce a spus numai câteva cuvinte şi s-a mântuit, a fost iertat.

Spune Fericitul Augustin şi acest cuvânt - pe care poate îl ştiţi unii dintre dumneavoastră - despre tâlharul de pe cruce: „Fericit tâlhar. Toată viaţă a furat şi la urmă prădă şi raiul!“. Dumnezeu ascultă rugăciunea făcută cu umilinţă, cu căinţă, cu regret pentru tot ce a fost rău în viaţa lui de până atunci, până în clipa când s-a gândit că există un Dumnezeu şi are şi o răspundere în viaţa aceasta pământească.

Căsătoria poate constitui în vreun fel o piedică în calea rugăciunii inimii?

Poate constitui o piedică. Dar cunosc persoane căsătorite care se roagă foarte rodnic. Adică e greu, dar totuşi este posibil să se roage, chiar dacă este căsătorit, chiar dacă e cu familie. (arhim. Sofian BOGHIU, Sfaturi către tineri)