Răspunsuri duhovniceşti: Un om smerit mişcă stelele şi astrele

Care este pericolul cel mai mare care îl pândeşte pe monahul ieşit din mănăstire?

Pericolul cel mai mare este nestatornicia. Pentru că satana este în stare să angajeze toată lumea pământului ca să nu te duci la mănăstire. Iar dacă te-ai dus, face tot posibilul să te scoată. Deci, este prima mare greşeală. Căci, dacă te scoate din mănastire, tu încetezi a mai fi. Şi atunci, e inutil să mai vorbim de smerenie. Deci, primul lucru este să fii statornic, şi statornic fără cârtire. N-ai putut să faci multe, dar nu cârti. Pentru că un monah e aşa de iubit de Dumnezeu, încât s-a spus într-un loc: „Cine se leagă de voi, de lumina ochilor Mei se leagă!“. Este foarte mare chemarea aceasta. Intrarea în mănăstire este intrarea în rai. Fiind vorba de intrarea în cer, vă daţi seama cât de bucuros este Dumnezeu.

Şcoala poate fi un motiv de a ieşi din mănăstire?

Nu, nici nu se pune problema. Şcoala nu este nimic pe lângă a sta în mănăstire! O, sancta simplicitas. O, sfântă simplitate! Problema divină este o problemă de mare cinste interioară. Au fost sfinţi trăitori neştiutori - nici „Tatăl nostru“ nu ştiau - care stăpâneau natura, fiindcă erau cinstiţi. Şi am o exemplificare şi mai plastică: într-o mănăstire, stareţul a văzut un călugăr mergând pe sus şi a zis: „Ăsta are o lucrare!“. După ceva timp, l-a văzut mergând pe pământ. Şi a zis: „Să ştii că ăsta şi-a pierdut lucrarea!“. L-a chemat şi l-a întrebat: „Cum te rugai tu înainte?“ „«Doamne, nu mă milui pe mine, păcătosul! Doamne, nu mă milui pe mine, păcătosul!». Şi m-am scăpat şi am zis în biserică cu voce tare şi m-a auzit un părinte şi mi-a zis: «Măi, să nu mai zici aşa! Zi: Doamne, miluieşte-mă!». Şi de atunci zic aşa“. Şi stareţul i-a zis: „Să zici tot ca înainte!“. Şi l-a văzut iarăşi mergând pe deasupra pământului. Schimbându-i versul, i-a schimbat forţa de relaţie cu Dumnezeu. Adică nu este vorba de ştiinţă aici. Acela era sincer. Îi plăcea lui Dumnezeu această simplitate. Oricine ai fi, orice diplome ai ţine în buzunarele tale sau în capul tău, dacă inima ta nu este cinstită, nu acumulezi şi nici libertate nu ai. Credeţi voi că dracul e liber? Nu! E cel mai muncit, pentru că nu este în Hristos. Mai mult, e declarat duşmanul lui Hristos. Aşa că, nu vă temeţi de el. E tolerat, nu e o putere. Şi pentru a verifica lucrul acesta, trebuie şcoală de smerenie, de trăire. Fratele meu, mare mai e un om smerit! Numai cine nu a luptat cu diavolii, nu ştie cât e de mare cuvântul acesta. Un om smerit, aşa cum spuneam, cât se poate la o măsură divină, mişcă stelele şi astrele, schimbă ordinea lumii. Aşa de mare este smerenia! Mare mai e un om smerit! Chiar şi îngerii au nevoie de puterea smereniei. (Dialog cu părintele Arsenie Papacioc)