Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Repere și idei Răspunsuri duhovniceşti: Viaţa creştină, predica cea mai de efect

Răspunsuri duhovniceşti: Viaţa creştină, predica cea mai de efect

Un articol de: Arhimandrit Arsenie Papacioc - 06 Ianuarie 2009

Dacă avem nişte prieteni care ne sunt dragi, dar nu sunt credincioşi, cum să le vorbim despre Dumnezeu ca să-i mişcăm cumva?

Mai mult decât a vorbi, este mai bine să duceţi o viaţă creştină, să vadă şi ei. Asta ar putea să fie predica cea mai de efect. Încolo, e inutilă o discuţie cu ei, care s-au antrenat să răspundă la întrebările propovăduitoare, bune, ale creştinilor. Ei ştiu ce să răspundă. Că e mai dulce tutunul, e mai dulce beţia, e mai dulce curvia, e mai dulce pierderea de timp şi preadesfrânarea. Mai ales acum s-au creat atâtea posibilităţi de distracţie, de destindere, de pierdere a sufletelor... Şi atunci, dacă te văd pe tine făcând aşa, te întreabă: „Ce te face pe tine să ai o aşa conduită?“ Şi îi zici: „Dragă, îmi pun problema mântuirii! O să terminăm odată!... Căci cel mai mare, cel mai greu moment din viaţa ta va fi ziua când vei muri! Atunci se va vedea cum ai trăit!... Nu vei mai avea nici un fel de scuze. Mila încetează de la Dumnezeu. Până acolo e milă, dar de acolo începe dreptatea lui Dumnezeu, după faptele noastre“.

Şi dacă primeşte sfatul, să-i spuneţi: „Există judecata lui Dumnezeu. Există porunci. Să le ascultăm! S-a născut Iisus Hristos; Dumnezeu fiind, a luat chip de rob numai ca să ne mântuiască pe noi, să ne scape de iad“. Va să zică, începi cu credinţa de la capăt. Dar, mai ales, să vădă faptele voastre cele bune. Căci dacă te apuci să faci chefuri, degeaba vorbeşţi tu şi propovăduieşti.

Uite aşa se creează un moment pentru folosul tău. Să ai o poziţie folositoare. Dacă nu te ascultă, „Dixit et salvavem aneam mea“ - zice latinul. „Eu am zis şi mi-am mântuit sufletul“. La Judecată, când te va întâlni, să nu-ţi zică că nu i-ai spus. Pentru că toţi cei cărora le spuneţi ceva în numele adevărului de credinţă, fraţii mei, toţi aceştia vă vor vedea pe voi odată şi le va suna în cap: „Uite, că mi s-a spus lucrul acesta de către cutare şi n-am ţinut cont!“ Ei, problema e mare, problema e peste tot, problema e întinsă cu lipsa de credinţă! De asta luptăm din răsputeri. Dar mai ales asta, fraţii mei, să nu faceţi sminteli! (Dialog cu părintele Arsenie Papacioc, Despre călugărie şi căsătorie)