Biografii greci relatează în scrierile lor unele amintiri despre monahii români mai puțin cunoscuți de conaționalii lor, care au trăit în a doua jumătate a secolului XX, în special în timpul regimului
14 Noi, 2024
„Românii“ din Cracovia
Desigur, aşa cum au ajuns în toată Europa şi chiar peste tot în lume, românii au ajuns şi la Cracovia - unii muncesc, alţii cântă pe străzi şi în cluburi, o parte dintre ei cerşesc prin faţa bisericilor ori la întretăierea străzilor. Trebuie să recunosc că primele două categorii sunt mai numeroase decât ultima, ceea ce nu a rămas fără urmări, ameliorând în ultima vreme imaginea noastră pe aici. Totuşi, nu despre „românii născuţi“ vreau să scriu astăzi, ci despre cei „făcuţi“, de aceea am şi folosit ghilimele în titlu. Mă refer la tot mai numeroşii cunoscători de limbă română, studenţi la secţia de profil ori studenţi, masteranzi şi doctoranzi care frecventează lectorul de limbă română din diverse motive - trebuie să studieze o a doua limbă străină, au un subiect românesc pentru teze şi dizertaţii, vor să se facă translatori sau traducători ori, pur şi simplu, din curiozitate ori capriciu. De altfel, Cracovia a şi dat cei mai buni şi mai numeroşi traducători de literatură română din toată Polonia.
Dacă am început cu traducătorii consacraţi, trebuie să dăm Cezarului ce-i al Cezarului şi să începem cu Irineusz Kania, cel mai important cunoscător şi traducător din româneşte din întreaga Polonie. Cunoscător al circa douăzeci de limbi de toate felurile, traducător cam din toate acestea, venerabilul cărturar - pentru că este specialist şi în filosofie şi istoria religiilor, nu un simplu traducător - s-a apropiat acum trei-patru decenii şi de limba şi cultura noastră, traducând în timp opere literare remarcabile de Sadoveanu, Rebreanu, Voiculescu etc, dar şi o bună parte din scrierile unor Emil Cioran, Mircea Eliade -volumul „Fierari şi alchimişti“ tocmai este expus în vitrinele librăriilor cracoviene -, Eugen Ionesco şi Constantin Noica. În momentul de faţă, dl. Kania cercetează, în vederea traducerii şi exegezei, opera lui Ioan Petru Culianu. De altfel, consistentele studii introductive la aceste ultime traduceri au intrat şi într-o masivă carte de studii alături de altele, dedicate lui Heidegger, filosofiilor orientale ori buddhismului. La o recentă întâlnire cu jurnalişti culturali din România şi studenţii şi profesorii de la secţia de română a Universităţii Jagiellone, cărturarul şi-a manifestat deplina deschidere, abordând subiecte legate de cea mai tânără generaţie de scriitori români! Acela este însă un domeniu deja frecventat de românişti mai tineri, precum Joanna Kornas, care a tradus deja un roman de Mircea Cărtărescu, altul de Cecilia Ştefănescu, mai având câteva în atenţie. De altfel, sub oblăduirea profesorilor Kazimierz Jurczak şi Joanna Porawska, colegii colegei mele de minte, inimă şi literatură, ies noi generaţii de „români făcuţi“. Toţi reuşesc să îşi găsească slujbe conform calificării lor universitare - o parte sunt deja la ambasadele şi consulatele Poloniei din Bucureşti şi Chişinău, unii lucrează la reprezentanţele firmelor poloneze din România şi Basarabia, alţii lucrează privat, ca traducători şi translatori. De pildă, prin mâinile Annei Kazimircza, care a înfiinţat, împreună cu soţul său, Piotr, Centrul de Afaceri Româno-Polon, trec cam toate traducerile oficiale şi de afaceri din Cracovia şi întreaga Malo Polska, regiunea înconjurătoare. Un nou lot de „români“ se pregăteşte să absolve anul acesta. I-am cunoscut cu prilejul unei întâlniri „de lucru“ de la sfârşitul anului trecut. Unii au trecut deja prin burse la Universitatea din Cluj ori prin cele de traducători oferite de Institutul Cultural Român. În ambele locuri, au uimit prin calităţile lor intelectuale şi academice şi prin nivelul de cunoaştere a limbii. La Cluj, Magda şi Claudia nu erau uşor distinse de către profesori de colegii lor români. La cursurile oferite de ICR, Szimon şi Dorota s-au aflat în aceeaşi situaţie. Venită şi la cursurile de vară de la Iaşi, vara trecută, cea din urmă nu reuşea să-i convingă pe jurnaliştii care-i luau declaraţii că nu e ro-mâncă de felul ei, ori că nu are nici o picătură de sânge românesc. Acum, se pregătesc să aplice pentru aceleaşi burse Jakub, care e şi poet în afirmare, şi Magda, care pregăteşte o lucrare finală despre literatura memorialistică concentraţionară din România şi Polonia. Nu mă îndoiesc că amândoi vor confirma aceleaşi bune impresii. Şi mai sunt colegii lor, cărora nu le ţin acum minte numele şi cei care frecventează lectoratul de limba română...
.jpg)
