Alegerile prezidențiale și legislative din Statele Unite au venit și s-au dus. A curs multă cerneală și s-au agitat mulți biți. Urmează alegerile din România. Unii s-au bucurat, alții mai puțin.
Rubrica rotundă: Regulamente (strâmbe) româneşti
Fotbalul românesc a dat, în ultimi ani, semne de însănătoşire. Cele trei grupări bucureştene, Dinamo şi mai ales Steaua şi Rapid, au scos capul în Europa şi au făcut-o cu onoare. Dinamo a ajuns, după 18 ani, în primăvara europeană, Steaua a jucat o semifinală de Cupa UEFA şi a prins grupele Champions League după mai mulţi ani de frustrări, în timp ce Rapid a acces şi ea pentru prima oară în istoria clubului în primăvară, ajungând până în sferturile Cupei UEFA în sezonul trecut. Performanţe notabile, care au adus României un coeficient UEFA la care nici nu visam în urmă cu doi ani şi care ne dă dreptul să sperăm la două locuri în grupele acestui adevărat campionat european al cluburilor care reprezintă UEFA Champions League. Performanţele au urmat însă după o însănătoşire a fotbalului intern. Bistriţa lui Jean Pădureanu s-a cuminţit după venirea lui Ovidiu Sabău pe banca tehnică, „Pinalti“ de la Piatra Neamţ a promis că nu va mai intra în jocuri murdare, aşa cum s-a întâmplat în trecut, şi s-a ţinut de cuvânt, o dată cu instalarea într-o funcţie publică, cea de primar al urbei de sub Pietricica.
Dinamo a câştigat titlul pe teren, poate nu aşa cum se întâmpla în anii trecuţi, în timp ce Olăroiu şi Răzvan Lucescu sunt doi poli ai corectitudinii echipelor la care au activat sau continuă să activeze, Steaua, respectiv Rapid. Dacă pe teren lucrurile au intrat cât de cât pe un făgaş normal, federalii de la Casa Fotbalului bat pasul pe loc. Cel puţin în privinţa regulamentelor. Depăşite şi fără nici o noimă, multe dintre legile Federaţiei Române de Fotbal nu sunt în concordanţă cu cu fair-play-ul şi mai ales cu codul sportiv. Şi mă refer aici în special la cele legate de licenţiere. În trecut, doar în România se mai putea cumpăra un loc de primă ligă. Acest „târg“ specific tarabelor din pieţe a fost stârpit, dar legile privitoare la promovare-retrogradare continuă să tragă fotbalul în jos. Sportul şi Tulcea, retrogradate fără vină În vara trecută, fotbalul românesc a fost sărăcit. Una dintre cele mai frumoase echipe, Sportul Studenţesc, a fost retrogradată la masa verde de către federali, absolut fără nici o vină. „Gaşca nebună“ din Regie a fost nevoită să ia drumul „B“-ului din cauza unui patron care a refuzat să-şi plătească dările la stat, deşi şi-a umplut buzunarele în anii în care a activat ca preşedinte al clubului din Regie. În locul Sportului a rămas pe prima scenă Pandurii Tg. Jiu, deşi gorjenii au retrogradat pe teren. La un an distanţă, federaţia este pe cale de a face o nouă gafă de proporţii, şi nimeni nu se sesizează. Delta Tulcea, cea mai frumoasă şi mai valoroasă echipă din cele două serii de „B“, a promovat matematic în Liga 1, dar locul formaţiei dunărene va fi luat în elită, ca şi în sezonul trecut, de o formaţie care a retrogradat pe teren, Ceahlăul Piatra Neamţ. Doar în România se poate întâmpla ca o echipă care îşi câştigă pe teren dreptul de a evolua într-un eşalon superior, să nu poată face acest lucru din cauza unor regulamente întocmite aberant. Tulcea nu exista pe firmamentul fotbalului în urmă cu doi ani. Într-un oraş în care locuitorii trăiesc doar din vânzarea peştelui, după ce Combinatul „Alumina“ s-a închis, mulţi dintre angajaţi plecând spre alte zări pentru a-şi întreţine familiile, fotbalul a fost neglijat. La fel şi stadionul, aflat în paragină, la ieşirea din oraş. O mână de oameni iubitori de fotbal au pus echipa pe picioare în urmă cu doi ani şi au luat-o de la zero. S-au înscris în „C“, au promovat în „B“, iar acum, deşi au avut ca obiectiv formarea unei echipe competitive, au ajuns pe un loc promovabil. Tocmai din acest motiv, conducerea clubului nu a depus dosarul de licenţiere în timp util, iar acum federalii se prevalează de acest aspect pentru a ţine pe loc nişte jucători care au obţinut două promovări în tot atâţia ani. Oraşul nu are însă stadion şi, probabil, nici un buget pentru o echipă de primă divizie. Există, însă, multă pasiune, iar asta nu le-o poate lua nimeni. Tulcenii vor să joace în Liga 1, dar nu sunt lăsaţi. Galaţiul şi Constanţa s-au oferit să le pună la dispoziţie terenul, primăria s-a oferit să sprijine financiar echipa, iar bugetul ar putea fi completat şi de alţi oameni de afaceri. Federaţia, însă, nu este de acord ca Tulcea, echipa cea mai productivă din cele două serii din eşalonul secund, să promoveze. Sunt invocate regulamentele de licenţiere, strâmbe de altfel. Ori, poate, alte interese primează…