Rugăciunea, doxologie adusă lui Dumnezeu

Omul credincios are nevoia ontologică de a vorbi cu Dumnezeu. Acest lucru îl face prin rugăciune. Prin ea noi Îl lăudăm pe Dumnezeu, mărturisind credinţa noastră în El. Spre exemplu, la finalul slujbei Utreniei noi Îl preamărim pe Dumnezeu rugându-ne: „Bine ești cuvântat, Doamne, Dumnezeul părinților noștri, și lăudat și preaslăvit este numele Tău în veci”.

Prin rugăciunea doxologică, de laudă, adusă lui Dumnezeu Îl preamărim şi dăm glas credinţei noastre că El este Creatorul şi Domnul a toate, după cum mărturisim în Crez: „Cred întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor”.

Iar Catehismul ne spune că „rugăciunea de laudă este aceea prin care binecuvântăm, lăudând pe Domnul şi Dumnezeul nostru după mărirea Lui cea nemăsurată; şi pentru veşnica Lui slavă, după cum zice Psalmistul: În toate zilele bine Te voi cuvânta şi voi lăuda numele Tău în veac şi în veacul veacului. Mare este Domnul şi lăudat foarte şi măreţia Lui nu are sfârşit (Psalmul 144, 2)“.

În fiecare zi când rostim rugăciunile începătoare, cinstim Preasfânta Treime: „Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi” şi ne rugăm: „Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputin­țele noastre, pentru numele Tău”. Totodată preamărim Persoanele Sfintei Treimi: „Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor”.

Alături de întreaga făptură omul trebuie să laude pe Dumnezeu şi mai ales să-I mulţumească pentru toate binefacerile pe care le revarsă din belșug peste întreaga creaţie. De aceea zilnic să rostim rugăciuni de mulţumire adresate lui Dumnezeu: „O, Preasfântă, de viaţă făcătoare nedespărţită şi a toate făcătoare Treime: Părinte şi Fiule şi Duhule Sfinte, Unule, Adevăratul Dumnezeu şi Făcătorul nostru, primeşte această de acum mulţumire a noastră...”

Aducând rugăciune de slavă lui Dumnezeu, nu facem decât să ne alăturăm cetelor îngereşti care neîncetat Îl slăvesc cântând: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Savaot, plin este tot pământul de slava Lui!” (Isaia 6, 3).