Rugăciunea, înălţarea minţii spre Dumnezeu

Părinţii duhovniceşti ai începutului monahismului definesc rugăciunea ca înălţare a minţii spre Dumnezeu. Această înălţare este văzută de ei ca un urcuş duhovnicesc în vârful căruia se află „cunoaşterea Sfintei Treimi”.

Cu trecerea timpului, oamenii duhovniceşti ai universului ascetic, experiind Rugăciunea inimii, au ajuns la concluzia că scopul acesteia este unirea minţii cu inima. Deci, atunci când prin rugăciune ne înălţăm mintea spre Dumnezeu, în acelaşi timp şi inima noastră este ridicată la contemplarea mistică a Preasfintei Treimi.

„Unirea minții cu inima și unirea cu Dumnezeu care o însoțește reprezintă o lucrare care se poate săvârși numai cu harul lui Dumnezeu și ne este dată gratuit în dar, iar nu ca răsplată pentru strădaniile noastre” (arhimandritul Petru, starețul Mănăstirii „Sfântul Ioan Botezătorul”, Essex, Marea Britanie, pemptousia.ro)

De aceea Rugăciunea inimii o întâlnim şi sub numele de Rugăciunea minţii, ambele desemnând Rugăciunea lui Iisus: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!” Despre această rugăciune Mitropolitul grec Ierótheos Vlachos scrie că „are două puncte de sprijin: cel dogmatic - recunoaşterea Dumnezeirii lui Hristos -, şi cel de cerere - rugăciunea pentru mântuirea noastră”.

În momentul în care pronunţăm numele Mântuitorului Iisus Hristos mărturisim cu mintea credinţa noastră ortodoxă că El este Fiul lui Dumnezeu, iar prin cererea pe care i-o adresăm arătăm că inima noastră are nevoie de mila Lui pentru a dobândi iertarea şi Împărăţia cerurilor, pregătită pentru cei drepţi de la întemeierea lumii (Matei 25, 34).

 Părintele Cleopa Ilie, un trăitor contemporan al Rugăciunii minţii, ne explică această rugăciune spunând că este cea „făcută cu luare aminte de sine, fără gânduri, fără imaginații și cugete rele”.

Pentru că mintea noastră este închinată preaslăvirii lui Dumnezeu, trebuie golită de toate lucrurile trecătoare, pentru a fi umplută de bucuria cunoaşterii duhovniceşti a comuniunii de iubire a Persoanelor Preasfintei Treimi, adică a Tatălui, a Fiului şi a Sfântului Duh.

Rostind Rugăciunea minţii, primim binecuvântare de la Bunul Dumnezeu, pentru că Domnul nostru Iisus Hristos ne-a spus: „Orice veţi cere de la Tatăl în numele Meu, El vă va da” (Ioan 16, 23). Aşa că, rugându-ne rostind numele Mântuitorului nostru Iisus Hristos, avem nădejdea că vom primi de la Tatăl ceresc tot ce vom cere.