S-a împlinit profeţia părintelui Paisie Olaru

Într-o seară cu străluciri taborice şi taine sihăstreşti, în 5 august 1987, la Mănăstirea Sihăstria din ţinutul unde se auzeau încă rugăciunile neadormite ale monahilor rugători din veac, un teolog cunoscut devenea monahul Daniel. Studiile doctorale din ţară şi străinătate, experienţa profesorală teologică şi strădaniile cărturăreşti nu l-au împiedecat să aleagă o mănăstire cu tradiţii aspre şi cu monahi păstrători ai vechilor rânduieli patericale.

Tunderea în monahism a profesorului Dan-Ilie Ciobotea a însemnat pentru el un moment unic. La Sihăstria trăiau marii părinţi care purtau vrednicii multe şi agonisiri duhovniceşti pe măsură. Avva Paisie, marele duhovnic şi rugător, avva Cleopa, sihaştrii toţi s-au rugat pentru el. Părintele Paisie Olaru nu mai putea merge la biserică. În chilia lui era instalat un difuzor prin intermediul căruia asculta slujbele de la „amin la amin“. Ucenicul lui, cuviosul monah Gherasim Bulearcă, mărturisea că părintele Paisie plângea adeseori în timpul slujbelor, aşa cum s-a întâmplat şi la călugăria din ajunul sărbătorii Schimbării la Faţă a Domnului, din 1987.

La puţine zile după călugăria de la Sihăstria am fost martor şi la hirotonia întru ieromonah a ierodiaconului Daniel Ciobotea la Mănăstirea Putna, în 15 august 1987, la hramul închinat Maicii Domnului. Acolo, alţi monahi s-au rugat împreună cu cetele de pelerini adunate în ctitoria Sfântului Voievod Ştefan.

După puţin timp, Domnul a rânduit ca monahul sihăstrean să ajungă păstor al Bisericii lui Hristos din Moldova. El revenea acasă, aproape de mănăstirea făgăduinţelor sale, locul în care gustase bucuria vieţuirii în preajma sfinţilor. La întronizarea sa din 1 iulie 1990 a vorbit despre odorul de mare preţ ce-i fusese încredinţat şi pe care a făgăduit să-l păzească cu întrega-i fiinţă. La Iaşi, când a primit cârja mitropolitană, i-au fost aproape părintele arhimandrit Cleopa, stareţul Victorin şi alţi monahi din Sihăstria.

Drumurile noului mitropolit au dus adeseori către chinovia sa de metanie. De câte ori ajungea în zonă, chiriarhul făcea popas în mănăstirea sihaştrilor. A îngenunchiat împreună cu Prea Fericitul Teoctist lângă patul de suferinţă al părintelui Paisie Olaru. I-a trecut în multe rânduri pragul chiliei naşului său de călugărie, arhimandritul Cleopa Ilie, ascultându-i povaţa şi cerându-i iertare şi binecuvântare. S-a plecat sub dreapta blajinului avvă şi i-a sărutat-o întotdeanua cu respectul unui fiu.

Din primele zile ale slujirii sale la Iaşi am fost martor al lucrării arhiereşti din Arhiepiscopia de Dumnezeu păzită a Iaşilor. Ca arhidiacon, am participat la numeroase slujbe şi evenimente mari, multe dintre ele organizate de tânărul mitropolit. Mărturia mea se doreşte a fi una care vorbeşte despre legătura Patriarhului Daniel cu tradiţia, cu părinţii Bisericii, cu învăţăturile filocalice şi cu taina mănăstirilor. A avut întotdeauna o preocupare de căpătâi pentru mănăstirile Moldovei, cu istoria lor plină de frumuseţi şi învăţăminte, care a dus în toată lumea faima acestor locuri. Patriarhul ales al Bisericii Ortodoxe Române va purta în sufletul său amintirile care-l leagă de Moldova. Firul acestor legături s-a împletit din aur, aşa încât nu vor rugini niciodată.

În ajunul sărbătorii Sfintei Cruci s-a împlinit proorocia părintelui Paisie Olaru, care spunea, cu 20 de ani în urmă, că monahul de la Sihăstria va ajunge Patriarh al românilor dreptmăritori.

Când timpul îi va îngădui, Patriarhul Daniel se va întoarce acasă. Unde-i mai acasă decât în Moldova, unde a petrecut la maturitate tot atâţia ani câţi în casa părintească, înainte de a pleca la studii? Unde-i mai acasă decât la Sihăstria, locul aproape de Cer, unde strălucirile taborice i-au inundat inima şi i-au inspirat lucrarea în Ogorul Domnului? Unde-i mai acasă decât printre multele mănăstiri reactivate şi printre cele noi, răspândite în toată eparhia?

În noua slujire, Patriarhul va avea sprijin, ca un scut puternic, de neînvins, rugăciunile smeriţilor monahi din mănăstiri, dar şi pe cele din Biserica Triumfătoare. Se bucură, în aceste zile, duhul părinţilor Paisie Olaru şi Cleopa Ilie, al altor nevoitori, al multor mărturisitori în vremuri de furtună. Se va bucura duioasa mamă Stela şi cunoscutul profesor de teologie Dumitru Stăniloae. La rându-i, Patriarhul îi va purta în rugăciuni şi va măsura timpul în boabe de metanii.

În Moldova tinereţilor sale, unde a pus atâtea osteneli şi o iubire fără margini, Patriarhul va reveni întotdeauna ca acasă.