Să păstrăm inocența copiilor!

Pentru orice făptură ra­țio­nală este absolut evident faptul că introducerea în școală a unei discipline pre­cum „educația sexuală” este nu doar deplasată și nocivă, ci pro­fund inumană, întrucât o astfel de „educa­ție” va distruge definitiv inocența copilului. Iar de păstrarea inocenței se leagă toată fru­mu­sețea, toată savoarea, toată atmosfera negrăită de poveste a copilăriei, pe care nu o poate nimic înlocui, oricâte plăceri artificiale ar născoci mintea omului care a gustat deja din fructul oprit.

Cu toate acestea, vedem că s-au ivit astăzi unii factori de decizie care să nesocotească această stare de nevinovăție a copilăriei – a cărei corupere, după cum se știe, se află sub o teribilă amenințare a Mântuitorului Însuși: „Cine va sminti pe unul din aceştia mici, care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui dacă şi-ar lega de gât o piatră de moară şi să fie aruncat în mare” (Marcu 9, 42) – și să propună introducerea „educației sexuale” în programa școlară, socotind-o legitimă în actualul context.

Și cum credeți că e motivată această legitimitate? Prin aceea că – vezi, Doamne! – astfel s-ar reduce numărul sarcinilor nedorite în rândul adolescentelor! Oare e cu putință ca acest tip de educație să rezolve problema sarcinilor la adolescente sau măcar s-o reducă cu vreun procent? Cred că nici un om onest nu poate accepta o asemenea afirmație, pentru că toate datele și experiența statelor care au mers pe această variantă (vezi: Marea Britanie) au ajuns la rezultate contrare, adică la creșterea numărului de sarcini.

Oare este posibil ca acești deci­denți ai zilei să nu cunoască nimic din modul în care funcționează trupul, imaginația și mintea unui om? Anume că a vorbi despre sexualitate altfel decât cu mare discreție și la momentul potrivit fiecăruia se poate transforma într-o incitare sau cel puțin într-o imaginare fantasmatică a unor lucruri care nu trebuie să se întâmple când dau năvală hormonii, ci numai atunci când și rațiunea își asumă responsabilitatea acestor acte și a consecințelor acestora, implicit a sarcinii? Adică o relație statornică, pe care nici o educație sexuală nu o poate dezvolta, ci numai învățătura creștină despre căsătorie.

Apoi, în toată această poveste mai este ignorat un element fundamental: faptul că nu poți limita numărul de sarcini la adolescente într-o societate în care s-a creat, prin toate mediile posibile, o „nouă cultură” ce stimulează lucrurile tocmai în acest sens! Dacă s-ar dori cu adevărat o soluție pentru adolescentele ce se lasă atrase de false miraje erotice, atunci ar trebui ca mai-marii zilei să facă tot posibilul pentru a limita prostituția, și mai ales prostituția on-line, videochatul, proxenetismul și, în general, traficul de persoane, fenomene care au alterat moral, de o manieră aproape iremediabilă, societatea românească din ultimele trei decenii.

Așadar, trebuie arătat că un astfel de proiect nu reprezintă decât o manipulare ieftină, menită să alimenteze în continuare degenerarea morală a societății, de pe urma căreia vor profita doar aceia care se hrănesc din această imoralitate. Soluția viabilă se află în altă parte: în reîntoarcerea la valorile moralei și căsătoriei creștine, fără de care nu poate exista nici un respect și nici o prețuire a vieții semenilor.