Săptămâna Sfintelor Pătimiri prin imnografia Triodului

Suntem în Săptămâna Mare a Sfintelor Pătimiri ale Domnului nostru Iisus Hristos, călăuziţi liturgic de imnografia teologică a Triodului. Conform acesteia, în această săptămână în care zilele sunt sfinte şi mari, „cinstim Sfintele Pătimiri ale lui Hristos” prin care am fost mântuiţi.

În Săptămâna Mare, „cinstitele pătimiri răsar lumii ca lumini de mântuire”, pentru că „Hristos merge să pătimească din bunătatea Sa”, El, care „cuprinde toate cu palma, primeşte a Se răstigni pe lemn, ca să mântuiască pe om”. Creatorul universului şi al omului vine să moară pe Cruce, pentru a zdrobi moartea noastră şi pentru a surpa puterea iadului.

Acum, „Ziditorul” a toate „merge să fie răstignit” pentru a-l mântui pe om. El vine „de bunăvoie spre sfin­tele pătimiri”, iar noi, văzând aceasta, „lăudăm îndelunga Lui răbdare cea nespusă”.

Unul dintre ucenicii Domnului, Iuda Iscarioteanul, se face instrumentul împlinirii planului de ucidere a lui Hristos, urzit „din pizmă”, în urma „sfatului fărădelegii” pe care-l fac „cu viclenie preoţii şi cărturarii” împotriva Lui. Iuda, „cu mintea iubitoare de argint”, este „îndemnat la vânzare” de preoţi şi cărturari şi sfătuindu-se cu aceştia „gândeşte vânzarea”, ceea ce-i aduce căderea din lumină în întuneric, apoi tocmind preţul, „vinde pe Cel fără de preţ”; pentru aceasta „a şi aflat răsplătire, precum a făcut ticălosul: spânzurare şi moarte cu durere”.

Imnografia Triodului condamnă trădarea lui Iuda „cel înşelător”, care „poftind iubirea de argint, a gândit cu vicleşug” să vândă pe Hristos „comoara vieţii”; şi laudă gestul femeii care vine şi unge pe Domnul: „Păcătoasa a venit la Tine, vărsând mir cu lacrimi pe picioarele Tale, Iubitorule de oameni, şi s-a vin­decat cu porunca Ta de mirosul cel greu al răutăţilor...” În acelaşi timp, textele din Triod vorbesc despre „adunarea soborului celui viclean” în care, la îndemnul lui Caiafa, se stabileşte prinderea lui Hristos, care se face prin vânzarea lui Iuda pentru 30 de arginţi.

Sufletul fiecărui creştin este avertizat să nu cadă în patima arghilofiliei şi a invidiei care l-au dus pe Iuda să-L trădeze pe Hristos: „Când măriţii ucenici la spălarea cinei s-au luminat, atunci Iuda cel rău credincios, cu iubirea de argint bolnăvindu-se, s-a întunecat şi judecătorilor celor fără de lege pe Tine, Judecătorul cel drept, Te-a dat. Vezi, iubitorule de avuţii, cel ce pentru acestea spânzurare şi-a agonisit. Fugi de sufletul nesăţios, care a îndrăznit unele ca acestea asupra Învăţătorului”. Şi noi trebuie să fim cu sufletele curăţite de păcate prin Taina Spovedaniei atunci când venim să ne împărtăşim cu Sfintele Taine, pentru a nu fi ca Iuda care s-a împărtăşit cu nevrednicie, de aceea, amintindu-ne de Cina cea de Taină, înainte de a ne cuminica ne rugăm: „Cinei Tale celei de taină, astăzi Fiul lui Dumnezeu părtaş mă primeşte; că nu voi spune vrăjmaşilor Tăi taina Ta, nici sărutare Îţi voi da ca Iuda. Ci ca tâlharul mă mărturisesc Ţie: Pomeneşte-mă, Doamne, întru Împărăţia Ta”.

Triodul exprimă cel mai bine durerea întregii creaţii în momentul în care este „spânzurat pe lemn Cel ce a spânzurat pământul pe ape”, adică atunci când Îl văd pe Hristos răstignit: „toată făptura văzând s-a cutremurat; temeliile pământului s-au clătinat de frica puterii Tale”. Iar noi suntem cuprinşi de durere când ascultăm la finalul Deniei de Joi seara: „Acum se întinge condeiul răspunsului de judecată de la judecătorii cei nedrepţi şi Iisus Se judecă şi Se osândeşte spre răstignire, şi împreună pătimeşte făptura, văzând pe Domnul pe Cruce; Cel ce pătimeşti după firea trupului pentru mine, Bunule Doamne, slavă Ţie”.

Prin imnografia Triodului suntem alături de Hristos în Sfintele şi Mântuitoarele Sale Pătimiri, participăm la pogorârea trupului Său de pe Cruce şi-L prohodim cântând cu toată fiinţa cele trei stări ale Prohodului stând în jurul Sfântului Epitaf, icoana punerii în mormânt a lui Hristos, mărturisind lauda pe care o aduc neamurile îngropării Sale şi aşteptăm slăvita Sa Înviere din morţi.