„Satul și parohia Lunca”

Numeroase sunt monografiile care au apărut în ultima vreme. Mănăstiri și schituri prezentate în pagini care adună sutele de ani și istorie, datini mărinimoase și frumusețea locului cuprinse toate într-o carte. Până la elaborarea ei trec uneori ani la rând. Cercetări, fișe, lectură, marturii ale cunoscătorilor. Și iarăși trebuie refăcuta pagina după ce ai informații noi care le înlocuiesc pe celelalte vechi.

Monografiile închinate bisericilor de enorie (și satelor) nu se întâlnesc la tot pasul. Ele apar acolo unde istoria este la ea acasă.

O astfel de monografie este cea dedicată bisericii și satului Lunca din ținutul Neamțului, sat atestat documentar in 1657, dar de fapt mult mai vechi.

Lucrarea Satul si parohia Lunca, acribios alcătuită (246 pagini, 8 planșe color), este rodul unei cercetări îndelungate de pe parcursul a mai mulți ani a părintelui prof. Constantin C. Cojocaru, harnicul și dăruitul profesor de la Seminarul Teologic din Mănăstirea Neamțului. Sfinția sa a cercetat arhiva parohiei dintru începuturi, lucrări de istorie și haghiografice, dicționare, însemnări prețioase (uitate în mare parte), mărturii ale unor oameni etc.

Lucrarea are un număr însemnat de note bibliografice - 651, dându-i astfel o valoare academică însemnată.

Satul despre care ne vorbește părintele Cojocaru are ceva aparte. Este locul în care s-a născut și a copilărit Sfânta Teodora de la Sihla, fiica lui Joldea, arcașul de la Cetatea Neamțului. Satul a avut legaturi cu Sfântul Ioan de la Râșca, fost egumen al mănăstirii din Cetatea Neamțului, îndrumător duhovnicesc al Sf. Teodora și al altor vartici (străjeri) din vestita cetate a Neamțului.

Demnă de luat în considerație este ipoteza părintelui profesor de a considera începu­tul parohiei ca fiind schitul (metohul) „Vasiliuț“ al Mănăstirii „Sf. Nicolae“ din Cetatea Neam­țului, ridicat de domnitorul Vasile Lupu care apare în pomel­nicul actualei biserici a satului. Pomenirea lui în rândul ctito­rilor este un argument care susține această interesantă (și inedită) ipoteză.

În paginile cărții iubitorii de istorie bisericească sau cei îndrăgostiți de ținutul Neamțului, cel împodobit de atâtea ctitorii voievodale sau monahale, vor de­scoperi date prețioase (și ori­ginale) despre sfinții locului, de­spre Cetatea Neamțului, Mănăs­tirea „Sf. Nicolae“ din Cetate, de­spre locuitorii satului și pre­ocupările lor, istoria satului și a bisericii din ultimii 150 de ani, preoții, cântăreții și sătenii din Lunca, școala din sat, eveni­mente politice și culturale con­semnate în arhiva parohiei, fiii satului, statistica enoriașilor la 1 ianuarie 2005 etc.

Nu cred că a rămas vreo pagină de arhivă a parohiei necer­cetată. Multe însemnări, chiar dacă unele din ele nu au o rele­vanță covârșitoare, ne introduc în atmosfera unui sat cu oameni obișnuiți, cu bune și rele, cu anu­mite calități și strădanii, dar și cu defecte, cu păcatele pe care le au toți. În ultimii 26 de ani pa­rohia Lunca a fost păstorită de autorul acestei complete mono­grafii. În acest răstim psacerdotul cărturar a făcut fișe pentru fiecare persoană din turma-i în­credințată, știe data de naștere a fiecăruia realizând într-o muncă „de ani de zile“ o statistică unică, cred, în zonă sau poate într-un teritoriu mult mai larg.

Părintele profesor Constan­tin Cojocaru nu este la prima lu­crare de acest fel, Sfinția sa este autorul a numeroase studii de istorie medievală românească cu accente eclesiale și hagio­grafice, articole tipărite în vo­lum la Editura Golia, Iași, 2005 494 p: Pași prin secole de istorie bisericească. În același an, 2005 a publicat lucrarea Cronicarul Eftimie de Căpriana și ucenicul său Isaia ot Slatina.

După îndelungi strădanii și căutări prin colbul documen­telor și arhivelor, părintele pro­fesor Constantin C. Cojocaru are bucuria editării acestei bo­gate, frumoase și academice monografii. Este un model pe care trebuie să-l aibă în vedere și alți preoți slujitori de la altarele Bisericii lui Hristos de la noi și de pretutindeni.