Schimbarea mentalităților şi asumarea identităţii creştine

Privind puțin în urmă la evoluția civilizației umane din ultimii ani, s-ar putea afirma că principala preocupare a omului modern - în numele progresului, desigur - a fost schimbarea treptată a mentalităților de tip tradițional care, cu mici deosebiri locale, se bazau pe aceleași valori etice de la facerea lumii. Acum, din păcate, se vorbeşte din ce în ce mai greu în mod deschis despre valori precum: credința în Dumnezeu, căsătoria dintre un bărbat și o femeie, respectul conștiinței, proslăvirea virtuților, arătarea stricăciunii păcatului etc. 

Începând de la ideile revoluției sexuale din anii ‘60-’70 ai secolului trecut și până la recenta promovare a ideologiei de gen, valorile morale ale societății tradiționale ce disting între bine și rău au fost sistematic erodate și înlocuite cu așa-numitele valori ale libertinajului, multicultu­ralității, diversității etc. Totuși, în ciuda presiunilor ideologice, în care de multe ori s-a înregimentat chiar și factorul politic, marea masă a privit cu indiferență strădania directorilor de conștiință, de pe tot globul, de a-i face pe oameni să accepte „cu credință” aceste pseudovalori ale momentului. De aceea, cu excepția celor aflați în soldă pentru propagarea ideologiilor și a celor robiți de propriile patimi și, prin urmare, manipulați prin acestea, oamenii au continuat la nivel individual să prețuiască, în genere, aceleași valori ca și înaintașii lor. Cu alte cuvinte, în ciuda propagandei ideologice aproape omniprezente și sistematice, nu s-a reușit fidelizarea publicului de bunăvoie pentru o nouă mentalitate. Totuși, ceva s-a reușit, anume o nefericită divizarea socială și mai ales retragerea primatului sacrului din spațiul public, care asigura în fapt și osatura comunitară a societății. 

Așadar, se pare că întreaga evo­luție a societății omenești din ultima jumătate de veac, susținută uneori orbește de mass-media, s-a identificat cu subtila înlocuire a lui Dumnezeu. Dar, întrucât sufletul omului posedă ideea de Dumnezeu înnăscută și nu poate fi în nici un fel eliminată, s-a recurs la deturnarea acesteia prin necontenitul tir asupra conștiinței al „noilor valori”. În acest mod s-a putut ajunge astăzi într-un punct unic al istoriei, dominat de o asemenea confuzie, încât am ajuns să revendicăm ca inferiorul să dicteze superiorului, ca materia să troneze deasupra spiritului, ca în numele efemerului să fie sacrificat eternul, ca, în cele din urmă, în numele falsului să fie lepădat Adevărul.

De aceea, în fața acestor provocări ale conștiinței, se cuvine amin­tit că doar „iubirea desăvârşită alungă frica” (1 Ioan 4, 18). Astfel, asumarea identității creș­tine pare singura atitudine salvatoare în aceste vremuri.