„Scoală-te, ia-ţi patul tău şi mergi la casa ta“

Mare este puterea rugăciunii făcută cu credinţă de mai mulţi! Căci, precum când se aprind mai multe lumânări într-o cameră întunecată, mai mare lumină se face, şi precum când se adună mai mulţi cărbuni la un loc mai multă căldură dau, aşa şi credinţa mai multora, mai mare trecere are înaintea lui Dumnezeu.

Acest adevăr se vede din multe mărturii ale Sfintei Scripturi, dar şi din învăţătura Sfintei Evanghelii ce se citeşte în a doua duminică a Postului Mare, aceea a vindecării slăbănogului. Să luăm, de pildă, cuvântul pe care l-a zis Domnul: Şi văzând Iisus credinţa lor, a zis slăbănogului: Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale! Vedeţi, fraţii mei, că nu a zis Domnul „văzând credinţa slăbănogului“, ci „a lor“, adică a acelora care purtau pe pat pe acel slăbănog. Cu adevărat, dacă cei patru care purtau pe slăbănog nu ar fi avut mare credinţă, nu ar fi făcut atâta osteneală cu cel bolnav ca să-l aducă în faţa Mântuitorului. Căci ei, văzând mare mulţime de oameni care înconjurau pe Mântuitorul, şi neputând să străbată cu slăbănogul până în faţa Domnului, au aflat alt chip de a-l apropia de Hristos. Au descoperit casa unde era Domnul şi au coborât patul cu bolnavul, cu mare greutate şi osteneală reuşind să-l aşeze în faţa Mântuitorului, având mare credinţă că dacă-l va vedea Hristos va face milă cu el şi-l va vindeca de boala lui.

După credinţa lor tare şi neîndoielnică au dobândit cele ce aşteptau. Căci văzând Mântuitorul nostru cel Preasfânt şi Milostiv credinţa şi osteneala lor, a zis slăbănogului: Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale! Apoi a zis: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi mergi la casa ta. Şi s-a sculat îndată sănătos, luându-şi patul, a ieşit înaintea tuturor, încât erau toţi uimiţi şi slăveau pe Dumnezeu, zicând: Asemenea lucruri nu am văzut niciodată (Marcu 2, 5-12). Vedeţi, fraţii mei, minune preaslăvită făcută de Domnul pentru „credinţa lor“, adică a slăbănogului şi a celor care-l purtau pe El!

Nicăieri nu se pot ruga creştinii mai mulţi laolaltă ca în sfintele biserici

Dar oare numai atunci a făcut Mântuitorul minuni preaslăvite pentru credinţa celor mulţi? Nu, cu adevărat nu. Domnul Dumnezeul şi Mântuiorul nostru Iisus Hristos este Acelaşi din veac şi până la sfârşitul veacurilor, preabun, milostiv, şi preaîndurat faţă de toţi care cred în El întru adevăr (Psalm 144, 18). Căci vedem zilnic mii şi mii de creştini, care şi astăzi aleargă la El cu credinţă şi cu inimă zdrobită, fără îndoială, şi îndată cunosc mila şi ajutorul Lui în toate nevoile şi necazurile lor.

Zice Preasfântul Duh în Psalmi: Mântui-va Domnul sufletele robilor Săi şi nu vor greşi toţi care nădăjduiesc spre Dânsul (Psalm 33, 21). Cine ar putea să spună sau să scrie câte nenumărate minuni face Preaînduratul Dumnezeu cu toţi cei ce-L iubesc pe El şi aleargă la Dânsul cu credinţă neîndoielnică şi statornică? Noi stând aici în slujba binecredincioşilor creştini vedem şi auzim de la mulţi mulţumirea pentru binefacerile primite de la Dumnezeu. Unul mulţumeşte că prin slujbele făcute la Sfânta Biserică s-a făcut sănătos de boala de care suferea; altul mulţumeşte lui Dumnezeu că i-a reuşit copilul la şcoală; altul că a reuşit la serviciu sau în căsătorie; altul, că l-a izbăvit Dumnezeu de pagube, de vrăjmaşi, de primejdia care-l ameninţa.

Acelaşi Preabun şi Preaîndurat Mântuitor care a vindecat pe slăbănogul din această pericopă, pentru credinţa lui şi a celor care-l purtau, Acelaşi face minuni nenumărate cu toţi bunii credincioşi care aleargă la El cu credinţă dreaptă şi rugăciune fierbinte şi statornică. Iar în ce fel credinţa unora ajută altora, de atâta ori am auzit în Sfânta Evanghelie cu femeia cananeeancă, cu sluga sutaşului, cu fiul văduvei din Nain şi cu mulţi alţii, de care nu este locul aici a-i pomeni.

Aşadar, să ţinem minte că unde sunt doi sau trei credincioşi adunaţi în numele Domnului, El este între ei (Matei 18, 20). Şi cu atât mai mult Hristos este acolo unde sunt mai mulţi credincioşi care se roagă pentru cel ce este în primejdie sau are vreo cerere către Dumnezeu. Nicăieri nu se pot ruga creştinii mai mulţi laolaltă ca în sfintele biserici, unde rugăciunile lor şi ale preoţilor se unesc şi ca tămâia se înalţă la Dumnezeu, de unde le vine tuturor milă şi ajutor celor ce au nevoie de mila Lui. Acolo preotul mijloceşte în sfântul altar către Dumnezeu şi pentru toţi binecredincioşii creştini de pretutindeni.

Începeţi de acum a lucra mântuirea dumneavoastră

Au trecut, cu ajutorul lui Dumnezeu, două săptămâni din Sfântul şi Marele Post al Paştelui. Să ne cercetăm acum conştinţele şi să ne întrebăm: Ne-am împăcat cu semenii noştri, prin iertare, şi cu Dumnezeu, prin spovedanie la preot în aceste 14 zile de post? Am mers mai des la Sfânta Liturghie în aceste duminici şi ne-am învrednicit să primim Trupul şi Sângele lui Hristos? Am postit de mâncare de dulce, de mânie, de beţie şi de tot păcatul de când am intrat în Sfântul Post? Am făcut milostenie la săraci şi suntem hotărâţi să postim şi să ne rugăm lui Dumnezeu până la Sfintele Paşti? Avem grijă de cei dragi adormiţi din neamul nostru şi ne rugăm pentru iertarea lor?

Cei care aţi făcut acestea, continuaţi să vă rugaţi, mergeţi la biserică şi vă vindecaţi slăbănogirea sufletului prin rugăciune, prin milostenie şi prin pocăinţă. Iar cei care n-aţi făcut nimic pentru suflet în aceste zile sfinte de pocăinţă, nu amânaţi, ci începeţi de acum a lucra mântuirea dumneavoastră, până încă avem timp.

De vom face aşa, vom avea mare folos sufletesc din toate, vom trece curgerea postului cu lucrare duhovnicească şi ne vom învrednici de slăvita Înviere a lui Hristos Dumnezeu. (arhim. Cleopa ILIE, Predici la duminicile de peste an)