Sejur de noapte

În emisiunea din 22 martie 2007 (ora 14) a canalului „Realitatea TV“, printre relatări privind alte descoperiri de mită ori şpagă, am aflat şi că primarul din Reşiţa „a primit un sejur de zece nopţi în staţiunea x“.

Pe oricine a învăţat ceva franceză prin şcoală, asocierea, într-un enunţ, a primelor două substantive nu poate să nu-l contrarieze. Căci îşi mai poate aminti că fr. jour înseamnă „zi“, iar acest cuvânt este asociat cu journal, preluat în română ca jurnal „publicaţie ce apare zilnic“ (mă rog, de aici se trage, apoi, jurnalistul, cel care, în principiu, scrie la astfel de periodice, şi domeniul lui de activitate, jurnalismul). Ar mai fi de adăugat că, tot prin termenul jurnal, sunt numite diferite registre sau caiete, în care se fac, zilnic, însemnări: jurnalul de călătorie, cel de bord (de pe o navă) Să nu-l uităm nici pe cel intim, în care fetele de pension îşi notau impresiile sentimentale.

Aşadar, o bază lexicală jur este legată, şi în română, de conceptul de zi. Dar nu şi pentru publicitarii din turism. Pentru aceştia, sejurul înseamnă, mai întâi, ca pentru noi toţi, „vacanţă, concediu pe care cineva îl petrece apelând (de obicei) la ajutorul unei organizaţii turistice, într-o staţiune“. Dar intervine calculul preţului, pentru care contează mai ales nopţile de cazare la hotel, astfel că ofertele precizează, în primul rând, acest element: „Spania 14 zile cu 7 nopţi sejur la Costa Brava – cu autocarul“ (oare ce se întâmplă în celelalte nopţi?); „pentru un sejur de minim 4 nopti“; sau (mai telegrafic): „Sejur 10 nopti de la 882 euro/pers“. Asocieri asemănătoare sunt, bineînţeles, de neconceput în franceză; câteva exemple, în care séjour-ul este descompus în zile şi nopţi: „Séjour 4 Jours/3 Nuits à Istanbul à lâHôtel Beyazit****“; „Séjour 4 jours/3 nuits à Dubaï en petit déjeuner. à partir de 686 euro.

Să facem însă dreptate şi acelor publicitari de la noi, mai puţin numeroşi, care ştiu sau măcar intuiesc ce înseamnă jur-ul din sejur: „Lăsând gluma la o parte, preţul unui sejur de patru zile, la un hotel de două stele… începe de la 707 lei“; „un sejur de 7 zile de pescuit“; „un sejur de o săptămână cu autocarul, cazare în vile“ etc. Deci, se poate; iar jurnaliştii, dacă nu au alte criterii, s-ar putea orienta după astfel de enunţuri, şi nu după cele ce descriu sejururi… nocturne.

Lăsând la o parte, şi noi, acreala critică (jurnalistică!), să sperăm că, pentru vacanţă, se vor adeveri măcar în parte promisiunile cuprinse în calificativele sejururilor pe care ni le promit diverse firme: de la un simplu „sejur (cu adevărat) rustic“, „un sejur fără stres“, „un sejur de relaxare“, la altele mai ademenitoare: „un sejur pe cinste“, „un sejur de neuitat“ şi chiar „un sejur de vis la Purcari“ (sau la Durău, fără detalii privind diurnul sau nocturnul)!

P.S. Uneori, este de-a dreptul nepermis (sau măcar caraghios) să ne jucăm de-a vorbele: un corespondent din străinătate al TVR 1 descria (la 6 iunie, a.c., ora 14.15) acţiuni ale „militarilor antiglobalizare“ (cu ocazia summit-ului G8, din Germania).

O fi fost o simplă „bâlbă“, ori s-or fi înarmat şi militarizat militanţii, devenind de-a dreptul militari?