Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Opinii Repere și idei Sfinţii şi îngerii din grădina Silviei Radu

Sfinţii şi îngerii din grădina Silviei Radu

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Repere și idei
Un articol de: Raluca Băloiu - 31 Mai, 2010

Lucrurile asemănătoare se cunosc de cei asemănători lor. Cam aşa aş caracteriza arta Silviei Radu, cum caracteriza Gabriel Bunge icoana Sfintei Treimi a lui Andrei Rubliov. Icoanele ei, pictate sau sculptate, ne poartă într-o lume a veşniciei şi a trăirii duhovniceşti. Lucrările expuse permanent de către artistă în sediul primăriei din Crângurile, judeţul Dâmboviţa, sunt un dar cu mare încărcătură spirituală, o transgresare a sacrului în spaţiul teluric.

Intru în încăpere. În partea de sus, atemporal, Iisus Pantocrator veghează... Deşi într-un spaţiu profan, panotarea se apropie de hieratismul şi sobrietatea unei biserici: Iisus pe tron, iar în imediata vecinătate, la acelaşi nivel, Fecioara Maria cu Pruncul, Sfântul Gheorghe, alături, Sfinţii Petru şi Pavel susţinând macheta bisericii primordiale. Cu o scriitură rapidă a penelului, Silvia Radu schiţează siluetele sfinţilor pentru a lăsa icoanele să fie receptate într-o atmosferă care se desfăşoară mult dincolo de planul pictural, dincolo de vizibil, de lumea simţurilor, într-un univers atemporal. Tipologia icoanelor, cu ochii mari, rotunzi, cu nasul subţire şi alungit, cu sprâncenele conturate la baza nasului, aminteşte de mozaicurile de la Hosios Lukas din secolul al XI-lea, dar şi de pictura transilvăneană de secol al XVIII-lea. În ciuda vivacităţii şi a accentelor gestualiste, o parte din icoane se revendică din figurativul formei populare, fără a marşa pe reprezentare, schiţând mai degrabă siluete cu putinţa dezvoltării în imaginarul privitorului. Silvia Radu esenţializează forma pe dimensiunea etică. Esteticul este pentru artista noastră o prelungire a eticului şi nicidecum o valoare în sine.

În spaţiul expoziţional, puţin mai jos, doi îngeri din ghips ne conduc într-o grădină a Raiului, spre acea pace care covârşeşte toată mintea menţionată în Paraclisul Maicii Domnului. O grădină a Raiului - reconstituită cu un penel rapid, gestual, cu cromatică vie - ne poartă prin râuri de flori şi de verdeaţă spre basoreliefurile cu îngeri, din ale căror aripi se reliefează registre cu scene religioase: Buna Vestire, Naşterea, Botezul, Cina cea de Taină, Schimbarea la Faţă ce alternează cu soboruri îngereşti. Pictura, ca şi reliefurile sale cu siluete de îngeri, emaciate, se îndreaptă către ideatic.

Chipuri celeste

Silvia Radu şi-a ales reprezentarea în bronz a ciclurilor iconografice, iar pentru figurile importante ale iconografiei optează pentru universul pictural, care o apropie de reprezentarea expresivă şi spontană a icoanei populare. Reliefuri cu Sfânta Treime, cu soboruri îngereşti sau cu Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena flanchează spaţiul etajului. Se remarcă scena Sfintei Treimi ilustrată ca angelofanie, dar şi ca triadologie, ultima fiind văzută din perspectiva tipologică, mistică. Accentul nu este pus pe făgăduinţa naşterii lui Isaac, marşând pe cele trei persoane treimice, fără ilustrarea în icoană a persoanelor veterotestamentare, Avraam şi Sarra.

În reliefurile sale, Silvia lucrează cu volume şi cu forme incizate, cu spontaneitate, dar şi cu rigoare canonică. În ronde-bossuri, persoane apropiate sunt transformate în îngeri de lumină şi culoare. Dacă nu se raportează la lumea angelică, Silvia Radu creează aproape involuntar câte un prototip pentru fiecare personalitate: blândeţea nostalgică, gingăşia zburdalnică. Pavel Şuşară vedea în chipurile sculptate de Silvia Radu o deposedare de aroganţa propriei identităţi ("România Literară" din iulie 2006). Formele sculptate sunt susţinute de cromatica puternică ce merge spre un expresionism al culorii susţinut de forma clară, impregnată pe alocuri de gestualism.

Pendulând între desluşit şi nedesluşit, între celest şi teluric, expoziţia Silviei Radu ne poartă într-o lume diafană a duhului, a luminii şi a contemplaţiei.

În arta sa, observăm că Silvia Radu "nu se minunează de nimic care nu rămâne, nu trece cu vederea ceva care rămâne şi nici nu strânge nimic din cele care se ţin curg", aşa cum îndeamnă Sfântul Nicodim Aghioritul în "Paza celor cinci simţuri" orice bun-creştin care vrea să vieze în Duhul Sfânt şi în armonie cu tot ceea ce ne înconjoară.

Portretul artistei

Silvia Radu s-a născut în satul Pătroaia la 30 iunie 1935. A absolvit Institutul de Arte Plastice din Bucureşti în 1960. A avut nenumărate expoziţii atât în ţară, cât şi în afara ei. A expus la Bienala de la Veneţia în 1979, la Muzeul de Artă din Cluj în 2003, împreună cu soţul său, sculptorul Vasile Gorduz, şi la Muzeul de Artă din Constanţa în 2006. Câteva lucrări de artă monumentală i-au fost selectate pentru a înfrumuseţa Parcul Herăstrău din Bucureşti (Legenda Meşterului Manole) şi Piaţa Sfântul Gheorghe din Timişoara (Statuia Sfântului Gheorghe). În 2003, Fundaţia Anonimus le-a oferit Silviei Radu şi lui Vasile Gorduz premiul Prometeus pentru Opera Omnia.