„Somnul e o binecuvântare de la Dumnezeu“

Mă întreba pe mine cineva - cred că aţi citit în colaborarea mea la „Convorbiri duhovniceşti“ - ce fac eu ca să-mi alung somnul. Şi am zis că mă culc.

E de fapt un fel de a-ţi alunga somnul. Somnul ţi l-a dat Dumnezeu nu să-l alungi, ci ţi l-a dat Dumnezeu să te foloseşti de el. Doamne fereşte să ajungi să nu poţi dormi. Eu, când mă trezesc noaptea, primul gând e: Doamne, cum să fac ca să dorm mai departe? Nu cum să fac să nu dorm. De ce? Pentru că dacă nu dormi noaptea, apoi dormi ziua, sau eşti tărbăcit, nici nu mai ştii dacă eşti cu cei care dorm sau cu cei care-s treji. Aşa că toate lucrurile trebuie gândite bine şi trebuie folosite bine. Noi ne rugăm lui Dumnezeu şi-I mulţumim pentru somnul pe care ni l-a dat pentru a putea să ne refacem.

Când am venit eu aici, la mănăstire, ziceau părinţii care erau atunci că vine vrăjmaşul şi-ţi aduce somnul seara, ca să nu te poţi ruga. Bineînţeles că n-am fost niciodată de acord cu afirmaţia aceasta, pentru că ziceam că, dacă vine vrăjmaşul seara, ar trebui să vină şi dimineaţa, pentru că şi dimineaţa ne rugăm, că doar nici dimineaţa nu-i place că ne rugăm. Atunci, dimineaţa de ce nu vine? Înseamnă că nu-i vrăjmaşul, ci e altceva, e oboseala! Nu trebuie acum să le punem toate pe socoteala diavolului.

La noi în sat era o femeie căreia-i cam venea somn seara la şezătoare şi zicea: „Îmi vine somnul, aducă-l Domnul!“. Somnul e o binecuvântare de la Dumnezeu, atunci de ce să nu ni-l aducă? Câteodată, eu şi din picioare dorm, şi-mi zic, când mă trezesc: „Unde-s aici?“. Da, pentru că e o neputinţă.

Bineînţeles că nu o să mă condamne Dumnezeu că am dormit. Poate să mă condamne că n-am dormit destul acasă, dar nici asta nu se poate realiza totdeauna; suntem limitaţi, suntem solicitaţi, cu una cu alta...

Eu m-aş bucura foarte mult să fie slujba dimineaţa, pentru că dimineaţa nu-mi vine somn. Să facem slujba pe care o facem seara, Utrenia, s-o facem dimineaţa şi-atunci aş fi mai prezent. Am fost la Poşaga în trei rânduri când s-au organizat tabere pentru studenţi şi mi-a plăcut foarte mult; mă duceam dimineaţa odihnit, puteam să particip cu toată bucuria şi cu toată simţirea la slujbe. Dacă nu-i aşa, atunci nu pot să particip, pentru că e neputinţa aceasta care te împiedică.