Sfânta Scriptură oferă o paletă largă de termeni și înțelesuri, contextualizări și perspective diverse cu privire la raportarea existențială a cuvântului „lege” la realitatea socială, religioasă,
13 Noi, 2024
Ștefan Odobleja, un geniu nerecunoscut de contemporani
În România putem spune că marii oameni de știință au trăit și au murit într-un cvasianonimat. Mai toți savanții români din secolul trecut au fost ignorați chiar de conaționalii lor, iar opera lor, trecută cu vederea. Cei mai mulți dintre ei nu au făcut nici un compromis cu puterea politică instaurată forțat după terminarea celui de-al Doilea Război Mondial și drept urmare, considerați inutili de comuniști, au fost aruncați în închisori de unde nu s-au mai întors nici vii, nici morți.
Astăzi am ales un personaj pe cât de interesant, pe atât de puțin cunoscut: profesorul și medicul Ștefan Odobleja, întemeietorul ciberneticii. Cibernetica, cuvânt care provine de la verbul grecesc kuberneo și a dat în românește termenii „a chivernisi“, dar și „guvern“, este știința care se ocupă cu studiul sistemelor complexe de dirijare și de comunicație, precum și cu metodele de prelucrare a informației. Mai simplu spus, cibernetica se referă la controlul, conducerea, comanda oricărui sistem.
Profesorul Odobleja este cel care a pus bazele ciberneticii în lume printr-o lucrare apărută la Paris în anul 1938, „Psihologia consonantistă”, scrisă cu 10 ani înainte de tipărirea ideilor americanului Norbert Wiener, considerat pe nedrept inițiatorul ciberneticii. La Congresul internațional de cibernetică ținut în 1978 la Amsterdam, unde s-au marcat 30 de ani de la apariţia ciberneticii lui Norbert Wiener, toți cercetătorii strânși acolo pentru comunicări au scandat: 40 de ani de cibernetică!
Profesorul Odobleja obișnuia să spună că „noi, oamenii, nu vedem cu ochii, ci cu mintea. Dacă mintea e goală, ochii privesc fără să vadă”. Și tot el sublinia, referindu-se la situația educației din țara noastră: „Este vina societăţii şi a familiei, a pedagogiei şi a şcolii că cei creativi nu evoluează spre destinul lor natural şi că atât de des ajung nişte epave ale societăţii, în loc să constituie stelele ei.”
Drept răsplată pentru renumele adus țării sale, autoritățile statului au privit cu ostilitate activitatea sa, iar spre sfârșitul vieții profesorul a „beneficiat” chiar de supravegherea organelor de Securitate. Opera sa apărută în limba franceză a fost tradusă și tipărită în românește complet după 1990, când i s-a conferit, post-mortem, titlul de academician. În Elveția, Academia de cibernetică din Lugano poartă numele ilustrului profesor român Ștefan Odobleja.
.jpg)
