Învierea Domnului nostru Iisus Hristos, anticipând învierea noastră, face legătura între imanent şi transcendent, între cele de aici şi cele de dincolo, între locul în care suntem şi cel în care suntem
05 Mai, 2024
Stilul epistolar şi slujitorii Bisericii
După o perioadă îndelungată de răstignire în suferinţă, mitropolitul Antonie Plămădeală a trecut la cele veşnice în seara zilei de Tăierea Capului Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul, 29 august 2005.
Ultimii ani ai vieţii au însemnat mari încercări pentru ierarhul atât de preocupat altădată de eparhie, oameni şi cultură. Imobilizat şi despărţit de activitatea sa rodnică şi pilduitoare, mitropolitul Antonie Plămădeală a folosit timpul suferinţei ca vreme a reflecţiei şi a pregătirii pentru cea mai importantă întâlnire din viaţa sa. Pe lângă numeroasele mărturii ale lucrării ca episcop-vicar patriarhal, eparhiot la Buzău şi mitropolit al Ardealului, vlădica Antonie Plămădeală a lăsat un tezaur inedit de corespondenţă care se întinde pe o perioadă de peste 30 de ani. Scrisorile, păstrate în bună stare şi aproape integral, erau adresate unor prieteni de suflet ai fostului monah de la Slatina - preotul Petru Ciobanu şi preoteasa Angela, care osteneau în parohia vecină cu mănăstirea ctitorită de Lăpuşneanu. Aceste pagini ale vieţii mai puţin cunoscute ale viitorului ierarh sunt în acelaşi timp mărturii de frumuseţe ale limbii româneşti, ale unei culturi pilduitoare, dar şi ale luptei existenţiale în vremuri grele. Dintre epistole ne oprim la câteva expediate în timpul studiilor postuniversitare din Anglia. "Dragii mei, E noaptea târziu, dar sunt în tensiune, sau după tensiune, şi nu-mi vine somnul. Aşa că, hai să vă scriu. Din Belgia. Dacă azi e marţi, am sosit în Belgia sâmbătă. Cu trenul, cu vaporul (King Eduard) şi apoi iar cu trenul. La Chevetogne. Dar acum nu sunt la Chevetogne, ci în sudul Belgiei (sud-vest) la graniţa cu Franţa, lângă oraşul Tounai, în localitatea Romequies-Chin, unde am fost invitat la un congres. Şi ce mai invitat: conferenţiar. Vă trimit un prospect, spre convingere şi depozitare la dosarul subsemnatului, spre amintire la bătrâneţile noastre! Că doar eu sunt o parte din voi care călătoreşte! Acum, gata, azi am vorbit, la ora 5,30 şi ca un bun ortodox, am vorbit mai mult de o oră. Mare succes. Eroul congresului! Pere Antoine la dreapta, Pere Antoine la stânga… În Anglia sunt Father Anthony. Şi am vorbit într-o franceză care mă uimea şi pe mine. Mă gândeam când eram la tribună: voi fi fost francez cu câteva secole în urmă. Un francez mi-a spus după conferinţă: Dacă aş fi pretenţios aş găsi două ezitări de exprimare! Încolo extraordinar. Dar am cetit, bineînţeles. Mai improvizând pe ici pe acolo. Acum două săptămâni am conferenţiat la Londra la o sesiune ecumenică. În englezeşte! Ce mai Bahlou! Când sunt în Anglia mi se pare că am uitat franceza, când sunt în ţări de limbă franceză îmi pare că uit engleza. Stau aici până vineri, când plec iar la Chevetogne, pentru week-end. Luni merg la alt congres, tot în Belgia, în Ermeton. Ce să vă spun, dacă vreunul din noi ar fi teolog (şansa ar fi la Angela), v-aş spune celebrităţile cu care sunt împreună de Lubac, Hausherr, Antonie Bloom, Bonle Keivishein, Allchin, Rousseau, Pierre Emmanuel, dar aşa trebuie să vă imaginaţi în abstract că e grozav. M-am bucurat să-mi întâlnesc aici prietenul de la Paris, poetul şi academicianul Pierre Emmanuel. Voi fi la Londra la 19 iulie, şi în aceeaşi zi, seara, la Oxford. Mi-a scris Monica Grecu. S-a descurcat bine. Şi-a aranjat totul. Dacă e gata cojocul, trimiteţi-mi-l prin ea că tot mai stau o iarnă pe aici şi e… umedă iarna. Cred că Monica va veni pe la jumătatea lui august. Chiar dacă nu voi fi eu în Oxford, căci nu ştiu pe unde mă vor trimite să fac vacanţa, în august-septembrie, i-am spus unde să mi-l lase. Este un clujean la Oxford, aşa că se descurcă şi fără mine. Ce mai faceţi voi?" (Scrisoarea din 8 iulie 1969, aflată în arhiva Arhimandritului Timotei Aioanei) "Dragii mei Petruş şi Angela, V-aţi îndurat să-mi mai scrieţi! Mă întrebam de când n-aţi mai făcut-o. Felicitări pentru lumina electrică. Extraordinar! Abia aştept să vin şi să nu mai cer lanterna, şi să nu mă mai tem de hoţi. Şi televizorul, a venit sau nu încă? Acum, odată cu lumina, vor intra toate maşinăriile. Radioul vostru istoric va trebui să se resemneze la muzeul familiei. E un bun prilej de a inaugura un muzeu… preistoric. Mulţumesc şi pentru bundiţă şi pentru metanii şi pentru cruciuliţă. Abia aştept să le văd. Vremea a fost într-adevăr călduroasă pe aici, dar pentru englezi călduros înseamnă cum e pe la noi obişnuit. Deci am avut parte de o vară românească. Mulţumesc pentru revista cu articolul meu. A venit. Pe la cele din Bucureşti am mai trimis. Să le urmăriţi, deşi cred că vor apărea târziu. Acum lucrez din greu la teză. Cred că va trebui s-o susţin la primăvara viitoare, în iulie, după care voi fi oaspetele vostru pentru două săptămâni. E bine? Voi avea nevoie de odihnă. Acum câteva zile a fost la Londra părintele Stăniloae. Am o rugăminte, dacă e posibil şi dacă Ivan mai merge, în octombrie va veni la Bucureşti un preot anglican, prieten cu mine, tânăr (şi frumos). Va fi oaspetele Patriarhiei şi al părintelui Stăniloae care, probabil va fi însărcinat să-l ducă pe la diverse mânăstiri. V-aş fi foarte recunoscător, dacă aţi putea să-i conduceţi (Englezul şi Stăniloae) pe la mănăstirile din Bucovina şi Moldova, aşteptându-i la Suceava. Bine înţeles şi la Sihăstria. Am tot făcut pe aici propagandă Sihăstriei şi acum toţi vor să vadă. Părintele Stăniloae ar fi interpret de franceză, iar Angela de engleză! Serios vorbind, dacă credeţi că aşa ceva e posibil, scrieţi-i părintelui Stăniloae o scrisoare, imediat, ca să ştie (Str. Moşilor 36, sect. IV), urmând la momentul oportun, în octombrie să vă scrie el când să-i aşteptaţi. Poate că ar fi bine să-i duceţi la Slatina. Englezul vrea să-mi vadă mănăstirea. Şi dacă i-aţi lua şi la palatul vostru cu lumină, ca să vadă englezul cum se mănâncă româneşte, ar fi extraordinar. Dar Dumnezeule, ce ne facem cu WC-ul? O să ne creadă în preistorie. Sau poate l-aţi electrificat? Tot ar fi ceva! Fiindcă nu ştiu dacă o scrisoare de-a voastră m-ar mai găsi la Colegiu (voi pleca într-o mică vacanţă) aştept o telegramă cu conţinutul următor: "De acord. Scris Stăniloae." Asta ca să-i spun englezului, care va pleca, şi el, în vacanţă, şi în vacanţa lui va avea ca punct terminus România. După telegramă, scrieţi-mi şi scrisoare, dar telegrama e importantă. Puneţi adresa scurtă: Fr. Plămădeala, Heythrop College, Oxford, England (Fr. înseamnă Father, adică "Părinte") Mulţumesc. Dacă nu primesc telegrama, înseamnă că nu sunteţi de acord. Ce alte noutăţi mai aveţi? Ce fac părintele şi doamna Zaharescu? Mi-e dor de voi şi de Moldova. Ce bine e să fii acolo, să poţi umbla hai-hui pe dealuri, să nu fii obligat să fii scorţos mereu, oficial… Dar toate se vor termina într-o zi. Atunci voi avea ce povesti, deşi mă cam las ispitit să vă scriu totul, şi când mă voi întoarce, totul o să vi se pară cunoscut. Cu atât mai bine. Ne vom bucura a fi împreună. Şi va fi destul. Cu adevărat îmi lipsiţi. Nu ştiu eu vouă, dar voi mie, da. M-am apucat de declaraţii: de, eu sunt cel înstrăinat, cel ce duc dorul. Mulţumiri părintelui Emilian şi maicii Nimfodora. La primire le voi scrie. Felicitări în legătură cu biserica, care e o pasiune frumoasă şi care îţi dă mulţumirile pe care le meriţi. Ce mai face Baba şi Fata? Ce mai fac Axintenii, prietenii mei din vremuri bune şi rele? Ce mai fac satul. Mânăstirea… Închei, înainte de a deveni melancolic. Vă îmbrăţişez cu dragoste şi prietenie, Antonie Leonea şi Leonida Plămădeală care în curând va ieşi din anonimat! Adică? Adică se poate să-mi apară cartea, încă în anul acesta. Va trebui să-mi depozitaţi la voi un număr mare de exemplare cumpărate în prima zi. Important. Şi un alt număr să-mi trimiteţi aici. Nu vă uitaţi la bani. Voi plăti totul, adică acea nimica toată de câteva sute de lei. Dacă vine englezul, să-l întrebaţi dacă n-are nevoie de bani şi daţi-i ca din partea mea cât va vrea. Voi achita. Pe englez îl cheamă Donald Allchin (citeşte Olcin). Până atunci ne mai scriem. Încă o îmbrăţişare, Leonea" (Scrisoarea din 8 august 1969, aflată în arhiva Arhimandritului Timotei Aioanei) "Stimată Doamnă şi iubite Părinte, Iată un titlu cu care Doamna va fi de acord şi nu mă va mai sâcâi. Nu, nu va fi de acord. Va zice: am zis eu că noi trecem pe planul al doilea şi a şi început să ne ia cu "Doamnă" şi "Părinte"! Dragii mei, m-am întors încărcat şi obosit din lunga călătorie. Dar trebuia s-o fac. Roma, Grecia-Athos, Ierusalim şi toată Palestina, e o bună parte din ce şi-ar dori un om să vadă. Ca să aibă ce povesti când se va întoarce să se odihnească. Peste vale! Va fi ceva mai… bătrân, albit (da, da, din păcate), va părea mai înţelept, dar va fi acelaşi, acelaşi. Ca să se schimbe mult după diverse teorii, i-ar trebui 7 ani. Să zică că în şapte ani se regenerează totul. Dar la noi se regenerează prost, de acum încolo. Apunem. Totuşi Angela e încă strălucitoare! Mulţumesc de poze. Aş dori cât mai multe. Credeam că vă voi impresiona cu vederile mele de prin lume, dar nimic! "Tămâie" - ar zice Petruş. Petruş îmi scrie o scrisoare telegramă, iar Angela una frumoasă, dar în care nici măcar nu zice "Brava băiete-ai văzut lumea. Ne-am bucurat să te urmărim cu gândul!" Şi eu care credeam că vă dau gata! M-am dezumflat. Sau v-aţi obişnuit atât de mult cu "extraordinarul" de care am parte în ultima vreme, încât nu vă mai miră nimic? Poate de aceea vă şi gândiţi că vă voi trece pe planul doi. Hai să fim serioşi. Voi sunteţi singurii care ştiţi cât sunt de modest în inima mea şi cum niciodată nu mă gândesc la lucruri mari ("doar le pregăteşti!"). Şi mai sus decât acum, dacă e să consider călătoria asta ca o realizare, nu voi fi niciodată. Iar la voi, voi fi întotdeauna cel de acum aproape 20 de ani, o cusătură de îndrăzneală şi timiditate, de prostie şi înţelepciune, de speranţă şi deznădejde etc. Nu-i aşa? La voi voi fi acasă. Şi acasă omul e aşa cum e el în sine. Fără atâtea măşti, pe care şi le pune, cu sau fără ştiinţă, când e cu alţii. Să mă lăsaţi deci să fiu la voi ca la început, să nu uităm niciodată nimic. Eu sunt aici pentru voi, ca să aveţi de unde primi veşti, ca să vi se întreţină prospeţimea vieţii. Nu sunt pentru mine. Şi voi, se pare, nu prea preţuiţi asta. Sau o puneţi la îndoială. Păcătoşilor! (Păcat că a murit părintele Daniil; acum nu veţi mai face spovedanie adevărată, până nu veţi găsi alt… căreia să-i puteţi spune totul fără să vă audă şi să nu vă creadă sfinţi!) Nu vă voi scrie impresii din călătorie. Cel puţin nu acum. Poate le voi păstra pentru la întâlnire. Sunt prea plin. Nu pot alege. Veţi mai putea răbda iarna asta fără mine? Vara viitoare ne vedem. La voi. Cu locuinţa mea nu mai ştiu cum e. Se pare că o voi mai avea doar până la întoarcere. Pe urmă mă voi muta la Patriarhie, cu călugării. Sau poate cumpărăm un apartament? Zău! Dacă îmi apare cartea voi avea ceva bani pentru început. (În contract scrie 25.000. Am primit contractul.) Valeriu şi Mihai s-au mutat în case proprii, în cartierul Titan (nu ştiu unde e). Alexe are şi el o fată. Pe fata lui Mihai o cheamă Liza. Cred că nu ştiaţi aceste amănunte. Aţi mai fost la Bucureşti sau fără mine n-are farmec? Nu vă leneviţi: scrieţi-mi cât mai des. Aţi fost în atâtea oraşe: n-am primit nici o vedere. Dacă nu vă mai trimit nici eu? De la mine aţi primit? Câte? De unde? Sunt curios dacă au ajuns toate. Îmbrăţişare prietenească, Leonea Boanda e… bună! Cam pe măsura unui Antonie mai mic şi mai slăbuţ, dar merge. Merci! Leonida Antonie Plămădeală" (Scrisoarea din 12 octombrie 1969, aflată în arhiva Arhimandritului Timotei Aioanei)
