Strămoşii după trup ai lui Hristos şi drepţii Părinţi care au bineplăcut lui Dumnezeu

Suntem cu nouă zile înainte de sărbătoarea Crăciunului, în săptămâna dintre „Duminica Sfinţilor Strămoşi după trup ai Domnului” şi „Duminica dinaintea Naşterii lui Hristos“. În această perioadă ne amintim de pregătirea neamului omenesc pentru venirea în lume a Fiului lui Dumnezeu conform textelor biblice din Sfânta Scriptură a Vechiului Testament. Acum ne oprim asupra personajelor biblice care au vestit venirea în lume a lui Hristos.

În duminica trecută a Sfinţilor Strămoşi după trup ai Domnului, Sinaxarul ne spune: „Purtătorii de Dumnezeu Părinţii noştri şi învăţători l-au socotit vrednic de pomenire pe Avraam, pentru că este Strămoşul lui Hristos”. Ei au rânduit ca pomenirea lui să fie în apropierea Naşterii cea după trup a Domnului Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos pentru că Dumnezeu l-a învrednicit ca din urmaşii lui să fie „Străbunii lui Hristos”.

Avraam este model al credinţei şi al împlinirii voii lui Dumnezeu. El a răspuns chemării lui Dumnezeu părăsindu-şi patria din sudul Mesopotamiei şi a mers în Canaan pe care Domnul l-a promis ca ţară pentru urmaşii lui. Din urmaşul său Isaac s-a născut Iacov, din care au ieşit cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. Seminţia lui Iuda fiind cea din care Se va naşte Hristos.

Icosul din slujba Utreniei Duminicii dinaintea Naşterii Domnului mărturiseşte bucuria patriarhilor biblici la împlinirea făgăduinţelor mesianice prin venirea în lume a Fiului lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru Iisus Hristos: „Văzând iubitorul de Dumnezeu, Avraam, lumina cea strălucitoare a naşterii tale, Fecioară, şi Isaac pururea măritul şi Iacob şi toată ceata cea de Dumnezeu aleasă a sfinţilor, se bucură; şi au adus îna­inte făptura spre a ta întâmpinare, prin cuvinte de bucurie”.

Prin pomenirea Strămoşilor după trup ai Domnului, şi în special a lui Avraam, Îl vedem pe Hristos ca „rod” al credinţei lui, dar și a celorlalţi patriarhi biblici. Urmând modelului lui Avraam, şi noi părăsim prin credinţă şi pocăinţă pământul străin al deşertăciunilor şi păcatului, ascultând chemarea lui Dumnezeu, mergem în Ţara Făgăduinţei, unde prin Sfintele Taine ne întâlnim cu Hristos, Pruncul Sfânt din ieslea Betleemului, a cărui naştere o prăznuim de Crăciun.

Hristos vine în lume la capătul unei îndelungate pregătiri pe care Dumnezeu a făcut-o neamului omenesc prin drepţii şi prorocii din Vechiul Testament şi ca o împlinire a promisiunii pe care a făcut-o primilor oameni după căderea lor în păcat (Facerea 3, 15).

În duminica ce urmează îi pomenim pe toţi cei din vechime care fac parte din genealogia după trup a Domnului nostru Iisus Hristos, începând cu Adam şi terminând cu Iosif, logodnicul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

„Născut veşnic şi fără trup din Tatăl, Fiul Cel Unul Născut şi Cuvântul lui Dumnezeu, Care S-a întrupat pentru mântuirea noastră, nu are o genealogie după firea Sa dumnezeiască. Însă, după firea omenească, Iisus Hristos este Fiul Omului” (Ieromonahul Macarie de la Simonopetra, Sinaxarul Vieţile Sfinţilor). Adică, El Se naşte din Preasfânta Fecioară Maria dintr-o succesiune de neamuri care străbat istoria până la Adam sau, mai bine spus, de la el până la Hristos.

De la primul om, Adam, şi până la împlinirea vremii pentru venirea în lume a Domnului nostru
Iisus Hristos, Dumnezeu a rânduit în fiecare generaţie oameni care să fie strămoşii după trup ai Fiului Său Întrupat din Preasfânta Fecioară Maria.

Sinaxarul Duminicii dinaintea Naşterii Domnului uneşte cele două genealogii din Noul Testament, cea de la Matei capitolul 1 şi cea de la Luca capitolul 3. Prima prezintă şirul strămoşilor pornind de la Avraam până la Hristos, iar cea de-a doua de la Iosif la Adam, pe care-l numeşte fiul lui Dumnezeu (Luca 3, 38), „subliniind astfel că Hristos S-a întrupat pentru a da iarăşi oamenilor înfierea dumnezeiască prin harul Sfântului Duh care le fusese făgăduit încă de la zidirea lor” (Ieromonahul Macarie de la Simonopetra, Sinaxarul Vieţile Sfinţilor)

Întâi îi pomenim pe protopărinţii Adam şi Eva, care au pierdut Raiul prin păcatul neascultării şi în locul vieţii veşnice s-au osândit pe ei şi urmaşii lor spre suferinţă şi moarte. Dumnezeu în marea Sa iubire faţă de oameni le-a promis un Răscumpărător, care să izbăvească lumea de blestemul păcatului strămoşesc. Apoi este pomenit dreptul Abel ca preînchipuire a lui Hristos. După care urmează dreptul Set, rădăcină a spiţei nea­mului celor credincioşi promisiunii făcute de Dumnezeu lui Adam. Urmează Fiul lui Set, dreptul Enos, în timpul căruia „au început oamenii a chema numele Domnului Dumnezeu” (Facerea 4, 26).

În continuare, Sinaxarul îi pomeneşte pe drepţii Canain, Maleleil, Iared şi Enoh (care datorită vieţii sale bineplăcute lui Dumnezeu nu a cunoscut moartea şi a fost mutat de Domnul din lumea aceasta - Facerea 5, 24). Apoi îi pomenim pe drepţii Matusalem, Lameh şi Noe (care a fost ales de Dumnezeu să salveze de potop pe cei din familia sa şi animalele pe care le-a luat pe arcă).

Este pomenit dreptul Sem, care este tatăl neamurilor semitice din care se vor trage Avraam şi urmaşii săi. Apoi drepţii Iafet (fiul lui Noe), Arfaxad (fiul lui Sem), Cainan, Şelah şi Eber (care a dat numele poporului evreu).

Urmează drepţii Peleg, Ragav, Serug, Nahor, Tetrah şi Avraam căruia Dumnezeu îi făgăduieşte: „Eu voi ridica din tine un popor mare, te voi binecuvânta, voi mări numele tău şi vei fi izvor de binecuvântare” (Facerea 12, 2). El este strămoşul după trup al evreilor şi părintele tuturor celor care sunt mântuiţi prin credinţă.

Îi pomenim pe patriarhii vechi- testamentari Isaac, Iacov şi pe fiii săi: Ruben, Simeon, Levi, Iuda (părintele neamului regal al lui David, din care Se naşte după trup Hristos), Zabulon, Isahar, Dan, Gad, Aşer, Neftali, Iosif (care preînchipuie pe Hristos, fiind salvatorul poporului său) şi Veniamin.

Apoi pomenim pe Fares, Zara, Esrom, Aram, Naason, Aminadav, Salmon, Booz, Obed şi Iesei care s-a aşezat cu familia sa în Betleem, fiind cel mai mic din seminţia lui Iuda, din el va ridica Dumnezeu neamul regal al lui Israel, prin fiul său David. Din acest neam Se va naşte Hristos.

Sinaxarul îi pomeneşte pe regii David, Solomon, Roboam, Abia, Asa, Ioasafat, Ioram, Ozia, Ioatam, Ahaz, Iezechia, Manase, Amon, Iosia şi Iehonia, care este dus în robia babiloniană.

În Babilon îi avem pe Salatiel şi fiul său Zorobabel, care revine cu o parte din iudei în Ţara Sfântă şi reface Templul din Ierusalim. Urmează Abiud, Eliachim, Azor, Sadoc, Achim, Eliud, Eleazar, Matan, Iacob şi Iosif, logodnicul Prea­sfintei Fecioare Maria.

Sinaxarul adaugă pe lângă genealogia trupească a Domnului nostru Iisus Hristos pe cea duhovnicească prin pomenirea unor figuri spirituale importante din Sfânta Scriptură a Vechiului Testament: Melchisedec, Iov, Moise, Or, Aaron, Isus fiul lui Navi, Prorocii Samuel, Natan, Daniel, Sfinţii trei Tineri şi Femeile biblice Sara, Rebeca, Lia, Rahila, Asineta, Mariam, Debora, Rut, Saraftia, Sumanitida, Iudita, Estera, Ana şi Suzana.

Consemnarea figurilor biblice din istoria mântuirii neamului omenesc pe care o face Biserica în Duminica dinaintea Naşterii Domnului are rolul de a ne arăta cum a lucrat Dumnezeu prin aleşii Săi pentru împlinirea promisiunii Unui Mântuitor Dumnezeiesc făcută protopărinţilor Adam şi Eva după izgonirea din Eden.