Superstiție? Nu. Credință!

Spania este noua campioană europeană la fotbal. Aflată pe partea dificilă a turneului, a trebuit să treacă de nume grele ale continentului pentru a pune mâna pe trofeu: Italia și Croația în grupe, apoi pe rând Georgia, Germania, Franța și în marea finală Anglia.

A fost un turneu final din care echipa națională a României a ieșit onorabil, cu o titulatură pe care selecționerul Edward Iordănescu a articulat-o inspirat: „generația de suflet”. Cel puțin în „careul de ași”, în semifinale, loturile echipelor erau sensibil egale. Diferența au făcut-o așadar antrenorii. E valabil și pentru echipa României, al cărei parcurs a fost vizibil influențat de inspirația antrenorului. Un antrenor tânăr, care calcă onorabil pe urmele tatălui său, Anghel Iordănescu, desemnat cel mai mare antrenor din istoria fotbalului românesc. În mod firesc, amândoi împart un set de valori pe care fiul le-a moștenit fără îndoială de la tată. Între acestea, la loc de cinste, credința. O credință nu doar păstrată în suflet, comod și discret, ci mărturisită public. Prezența întregului lot în mijlocul comunității ortodoxe românești din Wurzburg a fost un exemplu pentru românii din diasporă și mai ales pentru tinerii care privesc cu admirație acest fenomen sportiv.

Aici apare legătura cu Luis de la Fuente Castillo, antrenorul de 63 de ani al Spaniei. Un om cu alură mai degrabă de funcționar, de care, să fim sinceri, foarte puțini auziseră înainte să fie numit la cârma selecționatei Spaniei. Duminică, 14 iulie, de la Fuente a realizat o triplă istorică: este campion european cu selecționata sub 19 ani, cu selecționata sub 21 de ani și acum campion european cu echipa mare. Fotbalistic, rezultatele spun totul despre expe­riența și meritul antrenorului. Dincolo de talentul său fotbalistic, de la Fuente mai are o calitate. În plin turneu final, antrenorul Spaniei a oferit un interviu pentru o televiziune din țara natală. La un moment dat, reportera îl întreabă: „Sunteți superstițios, aveți vreo rutină înainte de fiecare partidă?” Atunci când răspunde negativ, reportera revine și îi a­mintește: „Vă faceți semnul Crucii înainte de fiecare partidă”. Și ­într-adevăr, îna­inte de fiecare meci, de la Fuente iese din spațiul desemnat antrenorului, se apleacă, atinge gazonul și se închină. Răspunsul său la acest comentariu a fost extraordinar: „Asta nu e superstiție. E cre­dință!” Aceste cuvinte, accesibile pentru milioane de suporteri, au un efect extraordinar asupra tinerilor aflați în căutare de modele. Interviul cu pricina m-a determinat să îl caut mai în profunzime pe antrenorul principal al Spaniei. Și am descoperit un catolic practicant, care nu pierde nici o ocazie să-și mărturisească cre­dința.

Să recunoaștem: astfel de gesturi nu sunt defel promovate în media. Poate doar pentru a fi satirizate. Sau chiar ridiculizate. Așa cum s-a întâmplat și în țara noastră cu Iordănescu senior și junior deopotrivă.

La fel de adevărat este și că Dumnezeu nu favorizează nici o echipă în detrimentul alteia, indiferent de natura competitoarelor. În schimb, fotbalul le oferă actorilor principali o tribună extrem de vizibilă. Ce transmit de acolo face diferența. Când antrenorul campioanei Europei apare în conferință de presă și Îi mulțu­mește lui Dumnezeu - atenție, din credință, nu din superstiție! - gestul său e urmărit de generații de tineri din lumea întreagă. Și are toate șansele să fie și urmat.