Un foarte cunoscut romancier german, Heinrich Böll, explica într-un interviu rămas celebru că valoarea amintirilor nu reprezintă doar legătura noastră cu trecutul, ci, și mai important, un univers emoțional
20 Apr, 2025
Tata
Pare că sunt singur pe drum. Nu este însă deloc așa. Cineva merge în același timp și în aceeași direcție cu mine. Doar că de partea cealaltă a drumului. Pun eu un pas aici, pune și el un pas dincolo. Își sprijină tălpile de tălpile mele. De fapt, eu mă sprijin pe tălpile lui. Altminteri, aș cădea în fundul pământului. E tata!
Îi cunosc bine tăcerile ce mă însoțesc peste tot, călcând în ritmul tăcerilor mele. Nu ne oprim niciodată din mers, chiar dacă umblăm prin lumi diferite, iar el are de căzut în cer. Își amână mereu această cădere, doar ca să putem rămâne împreună.
Doamne, ce multe avem să ne spunem! Și ce drag ne este să ne ascultăm unul pe celălalt tăcând. Chiar o să împlinești zilele astea vârsta de o sută de ani? întreb. Chiar! îmi răspunde el. Știi care au fost cei mai frumoși dintre ei? zice apoi. Care? ridic eu mirat din umeri. Ultimii 26, răspunde dumnealui. Adică anii de când ești mort?! Da. Și-o să-ți spun și de ce. Spune, rostesc nițel intrigat. Păi înainte nu prea stăteam de vorbă, pe când acum... Ai dreptate, zic. Nu e zi în care să nu te aud vorbind. Și eu pe tine la fel.
Mai poți? încerc eu să schimb subiectul discuției. Ce? tace tata surprins.
Să ții pasul cu mine, zice ușor rușinată tăcerea mea. Dacă acum, la o sută de ani, să nu pot, păi mai încolo, când o să mă apropii de mie...
Și tata începe dintr-odată să râdă. Se aude până sus la cer râsul lui.
Râd, ca nu cumva să-l dezamăgesc, și eu, cu hohote ce se duc în jos, până dincolo de fundul pământului.
.jpg)
.jpg)
