Teatrul şi noua dramaturgie la Iaşi

Deşi socotit un oraş, mai degrabă, conservator şi puţin deschis noutăţilor, inovaţiilor, Iaşul se dovedeşte în realitate mult mai deschis decât pare! Poate nu degeaba e locul de naştere a spiritului critic în cultura noastră. Şi e deschis inclusiv în privinţa artelor spectacolului şi în cele vizuale recente, legate de noile tehnologii video şi informatice. „Perifericul“ lui Matei Bejenaru, în ciuda scepticismului cu care a fost îmtâmpinat de multă lume la început, devine încet-încet o manifestare internaţională de tradiţie iar, la recent încheiatul festival de teatru organizat de Adi Afteni, în colaborare cu Fundaţia „Timpul“, vreme de o săptămână, pe două scene s-au jucat aproape numai piese de autori tineri, români şi străini, adesea în montări dintre cele mai puţin conformiste. Şi s-au bucurat de succes nu doar în rândurile tradiţionalului public de teatru, ci şi în cele ale tinerilor spectatori, ceea ce mi se pare foarte promiţător pentru destinul acestei arte complexe în urbea noastră. Chiar dacă clădirea „Naţionalului“ e în reparaţii capitale, lumea teatrală nu stă degeaba şi cred că e foarte bine aşa!

Dar nu despre asta vreau să vorbesc astăzi, ci despre un proiect aparent mai modest în intenţii, însă cu indiscutabile efecte pe termen lung. Tot asupra tinerilor, nu doar spectatori, ci şi potenţiali autori. Proiectul „dramatIS“ , coordonat de criticul de teatru Oltiţa Cântec, lansat de peste un an sub pălăria instituţională a Teatrului pentru Tineret „Luceafărul“, şi-a propus la început atragerea atenţiei asupra autorilor tineri care scriu şi texte pentru teatru, prin organizarea unor spectacole-lectură, ce s-au dovedit mai tot timpul nişte spectacole propriu-zise. De-a lungul anului petrecut deja, au ajuns în atenţia criticilor şi a teatrologilor, dar mai ales a publicului, piese semnate de Dan Lungu, Lucian Dan Teodorovici şi Cătălin Mihuleac, cu toţii deja afirmaţi ca prozatori de mare talent şi forţă, primii doi deja traduşi în franceză, germană şi în alte limbi.

Miercurea trecută „dramatIS“ a continuat cu „Ochiul străzii“ de Florin Lăzărescu, şi el unul dintre cei mai apreciaţi şi traduşi tineri prozatori ai momentului. Interesant mi se pare că piesa „Ochiul străzii“ a fost scrisă special de autor pentru proiectul „dramatIS“, devenind punctul de plecare pentru o extensie a acestuia, un „atelier de iniţiere în scrierea dramatică“, desfăşurat până la sfîrşitul săptămânii ce a succedat spectacolului. La atelier, au participat studenţi de la Facultatea de Teatru şi de la cea de Litere din Iaşi, iar scopul acestuia a fost testarea orizontului de interes pentru această formă de creaţie, atragerea tinerilor talentaţi şi focalizarea atenţiei asupra acestui tip de scriitură. Desfăşurat sub forma unor întâlniri informale, cu aer colocvial, abordând teme mai generale ori mai tehnice, precum „Literatură, teatru, film“, „Piesa de teatru, între alegerea titlului şi deznodământ“, „Intertextualitate şi interteatralitate“ etc, atelierul şi-a atins scopurile asumate. Cred că, alături spectacolelor-lectură cu care a început proiectul „dramatIS“, asemenea evenimente, menite să depisteze talentele dramaturgice şi să contribuie la educarea şi la formarea acestora, ar trebui să se permanentizeze. Nici la Universitatea de Arte, nici la facultatea de Litere nu avem un asemenea profil de formare în cadru formal, poate nici nu este nevoie, că „şcolile de literatură“ au cam falimentat peste tot, aşa că asemenea „workshop“-uri se pot dovedi cum nu se poate mai utile. Prin urmare, îi doresc succes „dramatIS“- ului în ambele direcţii de manifestare ale sale de până acum, iar dacă va găsi şi altele noi, cu atât mai bine ţării şi nouă cu atât mai bine!