Un sultan luminat și reformist, Abdul-Medjid, a reușit să pună la loc în 1852 steaua de argint furată din Biserica Nașterii Domnului din Betleem, pe care scria așa: „Hic de Virgine Maria Jesus Christus natus es
Temă pentru părinţi
Internetul este poate invenţia cea mai mare a omenirii din ultimii ani. Acest lucru nu ne împiedică să ne gândim la riscul imens pe care l-ar putea avea o instrucţie bazată mai mult pe apăsarea pe butonul "caută" din Google în detrimentul celei clasice, care se foloseşte de cărţi.
Şcolarii de astăzi sunt tot mai solicitaţi să-şi completeze cunoştinţele prin realizarea unor teme complexe, prin scrierea multor referate şi alcătuirea unor proiecte care apelează la informaţia stocată în planul virtual. Chiar ar fi imposibil pentru un copil să-şi ducă la bun sfârşit o astfel de temă fără ajutorul minunilor tehnicii. Este frumos, copilul este pus realmente să caute singur - dacă nu cumva părinţii îi fac proiectul -, se documentează, caută, citeşte, selectează. Este un pas înainte faţă de metoda clasică, uneori banală de a tot citi în manuale, de a lucra după culegeri, de a căuta termeni în dicţionare. Dar ce facem când situaţia scapă de sub control? De la ce vârstă un copil are voie să navigheze pe valurile oceanului virtual fără să cadă în capcana superficialităţii? Când va vedea cât de uşor găseşte informaţii despre tot felul de lucruri şi că are la dispoziţie o varietate atât de mare de comentarii şi analize la lecturile obligatorii de la literatură, de ce n-ar fi tentat să descarce de pe un site specializat exact ceea ce are nevoie, dar mestecat gata de mintea altora? De ce s-ar mai obosi să citească lectura originală şi să aibă propria părere? Poate că unii profesori şi învăţători au metode să afle când copilul trişează şi când nu, dar suntem atât de siguri că lucrurile nu merg aşa, necontrolate, mai departe? Şi apoi, părinţii de astăzi nu ştiu ce să mai facă spre a oferi copiilor tot ce le este de folos. Au dreptate, le vor binele. Dar dacă le vor lua calculator şi le vor da acces la internet de prea mici, efectul s-ar putea să nu mai fie cel aşteptat, ci exact pe dos. Şi se mai pune o problemă. Dacă internetul este un bâlci care oferă gratis informaţii despre orice, fără selecţie, elevul poate rămâne cu informaţia găsită acolo drept cea reală. Află de pe wikipedia un fapt istoric transpus greşit - cine controlează veridicitatea? - şi rămâne în minte cu noţiunea eronată. Ba se mai face şi de râs când va spune că ştie el de pe internet! Cercetătorii au descoperit şi efectul nociv la propriu asupra creierului al cititului pe monitor. Sunt emise către creier nişte unde care îi provoacă starea de somnolenţă, de percepere a activităţii respective drept un divertisment, nu agilitate şi receptivitate, cum este cazul când citeşti o tipăritură. Componenta spirituală nu este nici ea de lăsat deoparte. Nu cumva generaţia educată cu internetul şi mai puţin cu lectura clasică va dori mereu să obţină totul uşor, repede, superficial, fără efort? Iar prea deasa apelare, încă din copilărie, la lumea virtuală nu va reprezenta şi scăparea ideală de greutăţile vieţii pentru un astfel de om?