Timp liber

Cei mai mulți dintre noi, dacă suntem întrebați ce facem în timpul liber, vom ține să spunem că nu avem așa ceva deloc sau aproape deloc. Mărturisire făcută eventual cu un mic oftat...

Tendința de a ne victimiza nu e un păcat grav, dar ar fi bine să mai reflectăm un pic asupra subiectului. Firește, există oameni care chiar au foarte puțin timp liber, „deloc” fiind însă un cuvânt de evitat, în aceeași necesară înțelepciune care ne avertizează „niciodată să nu spui «niciodată»”.

Cantitatea de timp liber depinde de mulți factori, cei mai importanți fiind ocupația și gradul de implicare în aceasta. Nu trebuie însă neglijate nici modul de organizare a domeniului și resursele (umane, tehnice, locgistice etc.) ale acestuia: există, de pildă, medici care lucrează aproape non-stop, inclusiv gărzi și inter­venții chirurgicale, pentru că nu are cine să-i înlocuiască. Și am întâlnit oameni, din mai multe profesii, care nu au putut să-și ia concediu ani la rând.

Vorbind despre concediu, trebuie să introducem o diferențiere. La modul ideal - pe care îl merităm cu toții și la care avem dreptul inclusiv legal - timp liber înseamnă câteva săptămâni de concediu sau măcar „tranșe” de cinci-șase zile, să apuci, vorba aceea, să înțelegi ceva din vacanță.

Pe locul doi vin micile escapade săptămânale, de obicei în weekend, iar componenta cea mai modestă a timpului liber privește orele zilnice în care poți vorbi de așa ceva.

Pe toate cele trei paliere, însă, există o condiție: desprinderea reală de grijile și preocupările zilnice. Degeaba stai la soare pe o plajă, urci pe un drum de munte, vizitezi o mănăstire, un muzeu sau un oraș dacă dai și primești zece telefoane pe zi referitor la probleme de serviciu. Degeaba te instalezi în fotoliu, în fața televizorului, sau ieși la o plimbare în parc, dacă te lași în continuare asaltat de grijile cotidiene. Normal ar fi să-ți închizi telefonul. Măcar atât.

Aceste considerații se referă la ce este și mai ales la ce ar trebui să fie timpul liber. Mai rămâne să vorbim puțin despre ce putem face în momentele mai scurte sau mai lungi în care beneficiem de el.

Din fericire, există nenumărate moduri de a-l petrece în mod plăcut și, de ce nu?, folositor. Folositor și practic, dar și spiritual-psihologic. Astfel încât, odată încheiată pauza de la treburi și obligații, să ne putem întoarce la acestea cu bateriile reîncărcate.

Pentru că tot am pomenit despre zona spirituală, cu asta cred că ar trebui să începem. Un bun creștin ar trebui să rezerve un timp zilnic pentru a se gândi la suflet și la relația cu Dumnezeu. În mod normal - și asta chiar se întâmplă - prin rugăciune, dar și pentru a reflecta la cât de mult contează asta în viața lui. Și nu ezitați să citiți măcar câteva pagini din Sfânta Scriptură și din alte texte creștine.

Nu ezitați, de asemenea, să citiți cât mai des și cărți de beletristică. Fie și doar o poezie - dacă se poate, chiar cu voce tare. Contează!

Urmează apoi tot ceea ce ține de cultură și de divertisment: muzică, vizitarea unei expoziții, vizionarea unui film (inclusiv documentare - sunt foarte multe extrem de interesante), a unui spectacol de teatru măcar din când în când etc.

Nu trebuie neglijată, desigur, miș­carea, care înseamnă sănătate. Dacă e prea greu să practici un sport, să alergi ori să faci un pic de gimnastică, măcar o plimbare. E gratis!

În fine, ieșirile din oraș - adică din rutina zilnică - cât de des este posibil. Nu există loc neinteresant în lume!

Avem nevoie de timp liber. Să-l petrecem cât mai frumos!