Tinerii în Biserică - grija specială a Patriarhului Daniel

Biserica Ortodoxă Română în vremea patriarhatului Preafericitului Părinte Daniel a subliniat faptul că tinerii pot constitui în lucrarea eclesială o forță dinamică a comuniunii și pot fi adevărați apostoli ai credinței.

Biserica este pentru ei locul unde găsesc sin­ceritate, sigu­ranță, înțelegere, dragoste și răspuns la probleme.

La întrebarea ce ar trebui făcut în ceea ce privește tineretul, Preafericirea Sa răspundea cuprinzător și concis: „Cred că tot ceea ce avem de făcut în primul rând este să-i luăm în seamă”. Atenția Bisericii Ortodoxe Române la problemele tinerilor aduce la rându-i și o cunoaștere a acestora și a „trendului” actual. Preafericirea Sa este conștient de acest lucru, subliniind că „trebuie să ascultăm tineretul. Dumnezeu a vorbit în România prin tineret. Vorbește în continuare!”. Tineretul trebuie să aibă parte de o îndrumare pe măsură, de educație și comuniune, de soluții și modele. Tinereţea este o vreme a întrebărilor. A întrebărilor care au nevoie de răspunsuri. Preafericitul Părinte Daniel explica astfel: „Tinereţea este în lumea aceasta simbolul vieţii veşnice. De aceea s-a spus că în Împărăţia lui Dumnezeu toţi vor fi cu vârsta ca tinerii, iar Biserica însăşi este o tânără mireasă. Tinerii sunt în căutare şi pentru că sunt nemulţumiţi de ce le oferă societatea. Din păcate, unii nu găsesc răspunsul dorit şi merg spre religii orientale, spre o muzică modernă care nu umanizează, nu aduce adevărată pace în suflet, ci mai degrabă reflectă căutarea zbuciumată”.

Patriarhul Daniel subliniază: „Familia, Biserica și Școala sunt chemate să ofere copiilor și tinerilor, pe lângă cunoștințe intelectuale, și o formare spirituală pentru a trăi viața în comuniune de iubire față de Dumnezeu și de oa­meni... pentru a apăra ino­cența, sinceritatea și nevoia de creștere spirituală a copiilor și a tinerilor în comuniune și într-o comunitate care cultivă valori permanente ca recunoștința față de părinți, profesori și binefăcători, prietenia, dărnicia și întrajutorarea”.

În amalgamul contemporan trebuie să existe „borne” sau „faruri” luminoase care să așeze și să discearnă lucrurile. „Avem nevoie de colaborare mai strânsă între teologia academică şi viaţa spirituală a mănăstirilor, pentru a cultiva o teologie a discernământului spiritual, a trezviei şi a privegherii. Tineretul, în special, şi credincioşii, în general, trebuie să fie ajutaţi de păstorii lor sufleteşti, de părinţii duhovniceşti şi de către profesorii de teologie să poată discerne în această perioadă de criză şi de confuzie între Duhul lui Hristos şi duhul lumii căzute (idolatrie), între dreapta credinţă şi falsa credinţă, între libertatea sfântă de a face binele şi libertatea demonică de a face răul, între iubirea sfântă (dezinteresată) şi iubirea înşelătoare, sau ipocrită, interesată. Evanghelia predicată în fapte (ortopraxia) înseamnă astăzi un limbaj concret şi credibil: acela al iubirii faţă de semenul nostru. Angajarea tineretului în înnoirea vieţii spirituale şi în lucrarea filantropică a Bisericii este astăzi o necesitate şi un semn al faptului că Biserica foloseşte libertatea spre slava lui Dumnezeu şi mântuirea oamenilor. Cooperarea tinerilor ortodocşi din diferite Biserici surori atât la intensificarea vieţii spirituale, cât şi la dezvoltarea diaconiei sociale, filantropice, va întări şi mai mult comuniunea (sau unitatea) ortodoxă şi va da mai mult curaj ­Bisericii întregi de a mărturisi Ortodoxia prin ortopraxie”.

Lipsa comuniunii și a prieteniilor în favoarea mediului virtual, lipsa întâlnirilor și a acti­vităților normale ale tinerilor, lipsa proiectelor pentru tineri reprezintă o misiune și o atenție deosebită în agenda Patriarhului. Astfel că în mai multe rânduri Preafericitul Părinte Daniel a îndrumat clericii și persoanele angajate în lucrarea Bisericii pentru o mai mare grijă asupra tinerilor, activități care pot reduce abandonul școlar, alina lipsa părinților din viața acestora, prin plecarea la muncă în străinătate: „Trebuie încurajate acțiu­nile filantropice, concursurile cu teme creștine, întrunirile religios-culturale sau artistice, excursiile și pelerinajele etc. Pentru organizarea acestora trebuie implicați, împreună cu tinerii, preoții de parohie, profesorii de religie, pedagogi, per­sonalități creștine ale vieții artistice şi culturale. Salutăm implicarea tinerilor membri ai organizațiilor de tineret ortodoxe: studenți, clerici, mireni, profesori de religie sau alte discipline, în susținerea activităților misionare ale Bisericii, precum şi în dezvoltarea noilor strategii de comunicare şi reprezentare, mai cu seamă în mediul online, ca factori de coeziune și chemare la comuniune, de apărători ai Bisericii şi ai dreptei credințe. În același timp, îndemnăm pe toţi tinerii, precum şi pe toţi clericii şi persoanele angajate în lucrarea Bisericii la o mai intensă cooperare şi con­știentizare a misiunii încre­dințate. O nouă șansă pentru mi­siunea eclesială a tinerilor este reprezentată de legislația în vigoare privind voluntariatul. Există, pe de o parte, o cerere tot mai evidentă din partea tinerilor privind susți­nerea unor astfel de activități, argumentată de beneficiile menționate în lege”.