Alegerile prezidențiale și legislative din Statele Unite au venit și s-au dus. A curs multă cerneală și s-au agitat mulți biți. Urmează alegerile din România. Unii s-au bucurat, alții mai puțin.
Toată suferința lumii
M-a dus pe la tot felul de doctori mama, cerându-le să mă vindece de sfințenie. N-am auzit de o astfel de boală, femeie, îi răspundeau ei, trimițând-o acasă. N-aveam nici cea mai mică durere trupească. Mă dureau, în schimb, sufletul, și aproape toate împrejurimile sale, până dincolo de linia orizontului. Adică stelele de pe cer, lumina soarelui, norii, picăturile de ploaie, zborul berzelor, înserările, îndeosebi cele din gândurile oamenilor.
Dintre oameni, nu vedea decât mama că sufăr. Și mai vedea îngerul de deasupra patului, care mă lăsa în locul lui în icoană, în vreme ce el mergea în locul meu la școală și uneori chiar la joacă! Ba chiar începuse să crească în locul meu. Semănam atât de mult unul cu altul, că nu putea să ne deosebească nimeni. Nici măcar mama, care ne născuse pe amândoi. Dar cum numai eu eram făcut cu tata, se gândise ca pe celălalt să-l ascundă în icoană.
Acum celălalt eram eu, fără ca mama să știe asta. Deoarece mă învățasem cu suferința, am păstrat-o pentru mine toată. De la suferință a și plecat totul, mai bine zis, de la obiceiul ei de a se revărsa afară din icoană, în lume. A trebuit s-o urmez îndeaproape. Ca să-mi pot salva sufletul.
A trecut o viață de om, chiar viața mea, de când am ieșit din icoană. Atunci am suferit cel mai mult. Mă dureau toate, până și linia orizontului, ce se mutase în palma mea, ca să poată să mă doară mai tare. M-am uitat pe fereastră și-am văzut că se adunaseră toate înserările din gândurile oamenilor la noi în curte. Credeam, așa cum cred și-n clipa de față, că sufletul meu mic, de biet om de rând, n-o să poată să se descurce singur cu ele, dar o scoate de fiecare dată la capăt. Ca să le poată fi bine berzelor și picăturilor de ploaie. Și ca să nu poată afla niciodată mama că numele cu care mă cheamă acasă de la joacă e al celuilalt, nu al meu.
Mă folosesc zi de zi de el, ca să-mi pot aduce aminte că într-o altă viață a mea, care s-a sfârșit demult, eram sfânt și aveam un frate geamăn, ce creștea în locul meu și se întorcea cu toată suferința lumii în ghiozdan de la școală.
Din volumul MEMORIA FUMULUI, apărut recent la Editura Junimea.