Toţi ne îndoim, dar Hristos ne convinge

Pentru noi, Învierea Mântuitorului nostru Iisus Hristos este o realitate, o realitate aşa cum a fost pentru ucenicii care L-au întâlnit pe Mântuitorul înviat, o realitate aşa cum a fost pentru femeile mironosiţe, care L-au auzit pe Mântuitorul spunând: „Bucuraţi-vă“ şi „Nu vă temeţi!“ (Matei 28, 9-10). Învierea Domnului Hristos este pentru noi o realitate cum a fost pentru Sfântul Apostol Toma, care a zis „Domnul meu şi Dumnezeul meu“ (Ioan 10, 28). Învierea Domnului nostru Iisus Hristos este o realitate cum a fost o realitate pentru toţi cei care au venit în legătură cu Mântuitorul cel înviat. Ne bucurăm şi noi de Învierea Domnului Hristos cum s-au bucurat ucenicii văzând că este Domnul, şi primim în sufletul nostru pacea pe care o dă Mântuitorul şi pe care a dat-o ucenicilor Săi când, după Înviere, a spus: „Pace vouă!“. Şi de fiecare dată când S-a întâlnit cu ucenicii le-a spus „Pace vouă!“ (Luca 24, 36; Ioan 20, 21. 26). Aceasta este credinţa noastră şi temei pentru o viaţă curată, pentru o viaţă sfântă. Învierea Domnului nostru Iisus Hristos intră în existenţa noastră.

Întrebarea este: cum poate cineva să ajungă să se convingă că Domnul Hristos a sfărâmat moartea şi iadul, cum poate cineva să ajungă să fie încredinţat de adevărul că Domnul Hristos a înviat din mormânt? Pentru că cei care au ajuns să mărturisească învierea Domnului nostru Iisus Hristos, cei care au ajuns la convingerea acesta n-au ajuns dintr-o dată, ci mai întâi s-au îndoit. Mulţi s-au îndoit. S-a îndoit Sfântul Apostol Toma, dar nu numai el s-a îndoit. S-au îndoit şi ceilalţi ucenici. Cei doi călători care mergeau spre Emaus şi ei au spus: am auzit de la nişte femei din cercul nostru că ar fi văzut şi vedere îngerească mergând la mormânt, şi au găsit mormântul gol de trupul Domnului Hristos, şi că li s-a spus că Hristos a înviat (cf. Luca 24, 22-24). Ei spuneau aceasta ca o informaţie, Îi spuneau Mântuitorului de ceea ce se spune, nu de ceea ce credeau ei. Pentru că dacă ar fi crezut, n-ar fi fost în întristare. Domnul Hristos le-a şi spus: „Pentru ce sunteţi trişti?“ Ei şi-au mărturisit pricina întristării lor şi numai după ce s-au întâlnit cu Domnul Hristos s-au convins de învierea Sa. Toţi citim din Sfânta Evanghelie, sau putem să citim, relatările Sfinţilor Evanghelişti despre învierea Mântuitorului, dar aceasta încă nu este destul. De ce? Pentru că nu toţi care citesc relatările despre Înviere se şi conving despre Înviere. Ci numai Mântuitorul cel înviat ne poate convinge pe noi despre o realitate mai presus de lume, despre „cea mai presus de lume Înviere a lui Hristos“.