Învierea Domnului nostru Iisus Hristos, anticipând învierea noastră, face legătura între imanent şi transcendent, între cele de aici şi cele de dincolo, între locul în care suntem şi cel în care suntem
05 Mai, 2024
„Trebuie să ne unim cu punctul de vedere al Bisericii“
În Sfânta Evanghelie nu ni se spune dacă Sfântul Apostol Toma a pus sau nu mâna acolo unde erau semnele patimilor Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în coastă, pe mâini sau pe picioare, şi de aceea sunt unii, cu greşeală, care spun că nici nu a pipăit Sfântul Apostol Toma pe Domnul Hristos. Însă toţi aceştia contrazic Biserica. Biserica mărturiseşte clar şi apăsat, din ziua de pomenire a Sfântului Apostol Toma, deci de la Duminica Tomii, şi până la sfârşitul săptămânii, că Sfântul Apostol Toma a pipăit coasta Domnului. Şi între altele zice aşa: „Cine a păzit mâna ucenicului nearsă, când s-a apropiat de coasta Domnului cea de foc? Cine i-a dat ei putere de a putut pipăi osul cel de văpaie? Cu adevărat ceea ce s-a pipăit. Căci, dacă n-ar fi dat coasta putere dreptei celei de lut, cum ar fi putut pipăi patimile care au zguduit şi cele de sus şi cele de jos?, gândindu-ne la cele ce s-au întâmplat la pătimirea Domnului Hristos, când s-a cutremurat pământul şi celelalte. Cu adevărat, acest dar i s-a dat lui Toma, şi anume puterea de a o pipăi pe aceasta şi a striga: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!“.
Aici e o teologie deja. Nu e numai o constatare, o relatare, o informare, ci e teologie. Dar, în orice caz, se afirmă de patru ori în alcătuirea aceasta scurtă că Sfântul Apostol Toma a pipăit coasta Mântuitorului, aşa încât greşesc toţi aceia care contrazic Biserica sau care socotesc că au o părere mai bună când afirmă că Sfântul Apostol Toma nu a îndrăznit, nu a împlinit ceea ce i-a zis Domnul Hristos - „pipăie“ -, ci s-a încredinţat fără pipăire. Nu avem voie să facem aşa ceva. Dacă Biserica are un punct de vedere, noi trebuie să ne unim cu punctul de vedere al Bisericii.
