Un ierarh cu râvnă de apostol și inimă de părinte, Alexandros de Mantinia şi Kynouria (Grecia)

În anul 1996, când am vizitat Mitropolia de Mantinia şi Kynouria, am poposit în orașul Tripoli, unde se află Reședința mitropolitană.

De curând instalat acolo, după ce fusese 11 ani ierarh într-o altă eparhie, Mitropolitul Alexandros Papadopoulos aducea un suflu nou în viața duhovnicească și edilitar-gospodărească a mitropoliei, fiind deosebit de apreciat în cadrul Sfântului Sinod al Bisericii Greciei.

Misionar, teolog, filantrop și păstor binevoitor, pe lângă dăruirea constantă manifestată față de cei în suferință, a arătat bunătate și ospitalitate bursierilor din țările ortodoxe care rezidau la Atena. Aceștia erau invitați periodic să viziteze eparhia condusă cu destoinicie de acest ierarh luminat și primitor. Pelerinajul la care am luat parte s-a realizat cu sprijinul Episcopului Damaskinos al Diavleii, la acea vreme coordonatorul Cancelariei Sinodului Bisericii Ortodoxe a Greciei, în prezent Mitropolit de Didimotihou, Orestiada și Soufli (la granița Eladei cu Turcia).

Am avut atunci posibilitatea să-l întâlnesc, iar apoi, peste ani, să-l revăd ori să aud vești despre el. Împreună călători în grupul de atunci erau arhidiaconul Visarion Bălțat, Ion Marian Croitoru, Dimitrie Cacuci și autorul acestui text.

Mitropolitul Alexandros împlinea cu fidelitate cuvântul Sfântului Apostol Pavel: „Tuturor toate m-am făcut, ca, în orice chip, să mântuiesc pe unii” (1 Corinteni 9, 22).

În activitatea sa de arhipăstor a reușit să îmbine o credință puternică în Dumnezeu, o cultură considerabilă, dar și o capacitate uimitoare de a sluji Biserica și semenii, mai ales pe cei aflați în suferință, cu o bunătate a inimii desprinsă din cărțile de demult.

Cred că aceste trăsături definitorii trebuie să caracterizeze viața și activitatea tuturor celor chemați să-I slujească Domnului.

S-a născut în anul 1936, la 28 octombrie, în localitatea Paparis din regiunea Arcadia, primind la botez numele Alexandros, pe care l-a păstrat și după tunderea sa în monahism.

După studiile primare a urmat Școala Eclesiastică de la Corint, apoi Facultatea de Teologie din Atena. Mai târziu a absolvit și cursurile teologice postuniversitare în cadrul Universi­tății din Cipru, subiectul lucrării sale științifice abordând aspecte istorice și misionare legate de Catedrala Mitropolitană „Sfântul Vasile cel Mare” din Tripoli.

După tunderea în monahism, care a avut loc în anul 1966, s-a remarcat prin slujirea ca ierodiacon și ieromonah. Având în vedere rodnica activitate în ogorul Bisericii, în mai 1984 a fost ales Mitropolit de Nafpaktos și Aghios Vlasios, unde a desfășurat o bogată lucrare duhovnicească și învățătorească, edificând mai multe instituții eclesiastice și școli pentru educația noilor clerici. De asemenea, a inițiat și un periodic bisericesc, Ekklistiastiki Naus, iar în anul 1986 a ctitorit o Școală de muzică bizantină.

În perioada păstoririi sale a organizat în Mitropolia de Nafpaktos congrese cu diferite teme de actualitate teologică și științifică, la care au fost invitați profesori aparținând Bisericilor Ortodoxe din Alexandria, Rusia, Serbia, România, Bulgaria, Cehia și Slovacia. Multe dintre simpozioane au fost organizate în colaborare cu Arhiepiscopul Atenei și a toată Elada, Serafim, de care-l lega o strânsă prietenie.

La 27 ianuarie 1995 a fost ales Mitropolit de Mantinia şi Kynouria, întronizarea având loc la 26 februarie 1995, în Catedrala Mitropolitană „Sfântul Vasile” din Tripoli.

A fost adeseori invitat la diferite evenimente bisericești din Grecia, la congrese, conferințe și întruniri internaționale, făcând parte din delegații care l-au însoțit pe Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe a Atenei și a toată Elada.

A fost preocupat de istoria Mitropoliei de Mantinia şi Kynouria, căreia i-a dedicat o bogată lucrare istoriografică, publicând multe studii și documente, pentru care era apreciat drept un ierarh cărturar, un mare misionar, dar și un inspirat orator. Fiindcă era înzestrat cu darul cuvântării, omiliile lui erau ascultate cu viu interes de credincioșii eparhiei.

Pe lângă activitatea cărturărească, în cele aproape patru decenii de slujire arhierească, Mitropolitul Alexandros a reînființat numeroase mănăstiri și biserici, a restaurat frumoa­sa catedrală a eparhiei pe care a păstorit-o, pre­cum și alte lăcașuri de cult și edificii eclesiale. Totodată, a promovat numeroși tineri în slujirea bisericească, fiind, așa cum am amintit, deosebit de binevoitor și filantrop, cu un tact pastoral remarcabil.

Locuitorii satelor Argolidei dau mărturie de nenumăratele slujbe arhierești pe care le săvârșea în ținuturile lor, fapt ce arată devotamentul pentru oamenii și locurile ancestrale, păstrătoare ale vechilor tradiții apostolice pauline.

Din dragoste pentru semenii săi, se implica personal în cultivarea legumelor și fructelor, iar recolta o dăruia celor nevoiași. Multe publicații grecești au prezentat zelul ierarhului. Într-o declarație oferită ziarului Kalimera Arkadia, Mitropolitul a menționat că roadele erau destinate filantropiei: legumele și fructele direcționate către trei azile din Tripoli, o grădiniță și un așezământ pentru nevăzători.

În mod special, amintesc dragostea lui față de un ierarh al Patriarhiei Ierusalimului, ajuns într-o stare grea de suferință, care avea nevoie de îngrijire atentă, aflându-se la o vârstă venerabilă. Mitropolitul Alexandros l-a primit pentru a-i oferi cele necesare, după ce acesta fusese găzduit un timp în Mitropolia de Veria, Naousa și Kampania.

Este vorba de Mitropolitul Ambrozie (Antonopoulos, 1934-2022) de Neapolis și Samaria, care a slujit vreo 70 de ani în Patriarhia Ierusalimului. Vechi cunoscut și prieten al Mitropolitului Alexandros, acesta a beneficiat de atenția și dragostea fraternă a arhipăstorului filoxenic, care i-a înlesnit cele necesare în ultimii ani ai vieții în Eparhia de Mantinia, unde a și fost îngropat după trecerea sa din această viață.

La 19 decembrie 2023, aproape nonagenarul Mitropolit Alexandros a pășit în ziua cea neînserată a Domnului. Cu puține zile înainte de sărbătoarea Nașterii Domnului, joi, 21 decembrie, Arhiepiscopul Atenei și a toată Elada, Ieronim, bunul său prieten, dimpreună cu un ales sobor de ierarhi și preoți, l-a prohodit pe vrednicul ierarh în prezența autorităților locale și a celor venite din capitala Greciei. A fost cinstit printr-o impresionantă slujbă de prohodire și o solemnă ceremonie militară, iar trupul i-a fost așezat lângă biserica principalului cimitir din Tripoli.

Un exemplu grăitor de dăruire către aproapele, de lucrare misionară și culturală în cei aproximativ 40 de ani de slujire arhierească, Mitropolitul Alexandros Papadopoulos rămâne în conștiința celor care l-au cunoscut ca un împlinitor al faptelor evanghelice și al multor proiecte vizionare și filantropice.