Un inedit compendiu despre izvoare și icoane făcătoare de minuni din rotunjimea pământului românesc

În ultima zi a anului bisericesc, și a lunii august, Biserica a rânduit o nouă sărbătoare închinată Maicii Domnului, ce-i drept fără ținere, adică nu este trecută în calendar cu roșu. Potrivit sinaxarului zilei de 31 august, se face „pomenirea punerii în raclă a Cinstitului brâu al Prea­sfintei de Dumnezeu Născătoare, în cinstita ei casă, care este în Halcoprateia, unde a fost adus de la episcopul Zilas, în zilele Împăratului Iustinian; și minunea ce s-a făcut prin punerea Cinstitului brâu dea­supra Împărătesei Zoe, soția împăratului Leon cel înțelept”. Pomenirea liturgică a evenimentului istoric sintetizează importanța spirituală a zilei, făcând trecerea de la cinstirea Brâului la proslăvirea Născătoarei de Dumnezeu, arătând prin aceasta că evlavia nutrită de creștini față de ea se datorează maternității divine, prin care ea devine a noastră mijlocitoare și ocrotitoare.

În același duh de evlavie și iubire față de Maica Domnului și față de sfinții plăcuți lui Dumnezeu se înscrie și recenta carte a Înaltprea­sfințitului Părinte Calinic, Arhi­episcopul Sucevei și Rădăuților, Izvoare și icoane făcătoare de minuni, apărută la Editura Crimca, a eparhiei bucovinene. Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, cu mult zel misionar, a expus în paginile recentei sale cărți un aspect viu și plin de fervoare legat de lucrarea minunată a Născătoarei de Dumnezeu și ale unor sfinți, plăcuți Lui, în pământ românesc, prin izvoare și icoane făcătoare de minuni. Scrierea se adaugă unei impresionante liste de peste 80 de volume de autor, lucrări coordonate, traduceri ori monografii de un real folos duhovnicesc, teologic, pastoral-misionar și liturgic, oferite teologiei și culturii româ­nești, cu trudnic și inspirat condei.

Noua lucrare a chiriarhului sucevean este o încredințare că într-adevăr România este o altă grădină a Maicii Domnului, așa cum aflăm din viața Sfinților Iosif și Chiriac de la Bisericani. Cuviosul Iosif, întemeietorul Mănăstirii Bisericani din ținutul Neamțului, împreună cu mai mulți ucenici, a hotărât să părăsească mănăstirea, urmând să se refugieze în Sfântul Munte Athos, căci turcii le incendiaseră biserica, devastând chinovia. Pe drum, însă, aproape de mănăstire, li s-a arătat într-un stejar Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, care i-a întrebat: „Unde mer­geți?”. La această minunată vedere, ei au răspuns: „Ne ducem la grădina ta, în Sfântul Munte Athos!”; iar Maica Domnului le-a spus atunci: „Întoarceți-vă, căci și aici este grădina mea”.

După o succintă și documentată prezentare a icoanei, ca „imagine văzută a Nevăzutului”, în care autorul cărții ne cheamă să descoperim chipul lui Dumnezeu Cel veșnic întipărit în om, dar și nemurirea sufletului omului rezultată din această însușire, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic inserează o sintetică, dar intensă expunere despre minuni, „ca lucrări văzute ale Prea­sfintei Treimi”, din care aflăm că „minunile sunt fapte mai presus de puterea noastră de înțelegere, prin care ni se descoperă lucrarea Prea­sfintei Treimi, a Maicii Domnului și a sfinților bineplăcuți lui Dumnezeu”. În capitolul Aripi de îngeri în izvoarele Maicii Domnului făcătoare de minuni, autorul volumului ne prezintă 40 de izvoare cu ape tămăduitoare, din toată rotunjimea pământului românesc, orânduite pe regiuni istorice: Moldova, Muntenia, Transilvania, Dobrogea și Ba­natul. Expunerea informațiilor este concisă, dar holistică în ceea ce privește istoria acestor izvoare, încât acestea pot constitui punctul de plecare către noi și noi studii și cercetări privitoare la lucrarea minunată a lui Dumnezeu prin astfel de ape tămăduitoare. Dacă despre unele izvoare din preajma vechilor așezări călugărești s-a mai scris, câteva dintre apele vindecătoare expuse în lista Înaltprea­sfințitului Părinte Calinic sunt aproa­pe necunoscute, cum ar fi, de exemplu, Izvorul tămăduirii, sau Pu­tu­rosul, din preajma Schitului Vovidenia al Mănăstirii Neamț, izvor despre care tradiția spune că a fost descoperit de Maica Domnului unor sihaștri ce se nevoiau în pădurile din preajma marii lavre nemțene.

Ultimul capitol al cărții, Icoane făcătoare de minuni, este dedicat prezentării a nouăsprezece icoane făcătoare de minuni de la noi din țară, grupate tot pe istoricele provincii românești, șaptesprezece fiind ale Maicii Domnului, iar celelalte două, a Sfintei Ana de la Mănăstirea Bistrița de Neamț, respectiv, a Sfântului Ioan Botezătorul de la Mănăstirea Gorovei din județul Botoșani. Pentru o mai bună localizare a lor, autorul a adăugat și numele mănăstirii sau parohiei de proveniență, dar și câte o fotografie a acestora, pentru „a le aduce în atenția credincioșilor ca pe niște surse de vindecare sufletească și trupească”, după cum precizează semnatarul precuvântării.

Spațiul editorial nu ne permite să detaliem și alte amănunte legate de noul volum scris de întâistătătorul Bisericii lui Hristos din Bucovina, pe care le veți descoperi, cu siguranță, în măsura în care veți parcurge paginile cărții recent ieșite de sub teascurile tiparului. Nădăjduind că Înaltpreasfințitul Părinte Calinic va publica cât mai curând o ediție îmbunătățită a acestei lucrări de pionierat, pentru a adăuga cât mai multe dovezi ale iubirii și lucrării minunate a Preasfintei Treimi în pământul străbun, afirmăm cu deplină încredințare că cele deja expuse în prezenta ediție ne învederează că pământul românesc este „o grădină” a Preacuratei Fecioare Maria, pe care o iubește lucrând minunat prin izvoare și icoane făcătoare de minuni.