Vă iubiți localitatea?

Scăpați din coșmarul comunist, în care era o problemă și să traversezi Podul Prieteniei în Bulgaria vecină, prietenă și tovarășă de suferință în lagărul socialist, românii pot acum să circule oriunde și oricât de mult și chiar să se stabilească pe alte meridiane fără ca pentru asta să fie nevoiți să fugă, riscându-și libertatea ori chiar viața și apoi cerând - cu sau fără șanse - ceea ce se numea „reîntregirea familiei”.

Și trebuie spus că n-au ezitat să se bucure de libertate. Se estimează că nu mai puţin de 9 milioane de compatrioţi trăiesc peste graniţe, temporar sau definitiv, şi, în 2019 (deci înainte de pandemie), s-au înregistrat 23 de milioane de ieșiri din țară. Chiar dacă asta îi include pe cei care ies în mod repetat, din motive profesionale (șoferii de TIR, de pildă), să recunoaștem că este o cifră impresionantă.

Cel puțin un milion de români își petrec anual vacanțele (și) în străinătate. Dar acasă rămâne acasă... Cum frumos spune Jerome K. Jerome în finalul deliciosului roman „Trei pe două biciclete”, la sfârșitul oricărei călătorii „îți pare său că s-a terminat și îți pare bine că te întorci”.

Dar ce înseamnă acasă? În primul rând, de­sigur, țara ta. Vreau să cred că nu există român care să nu iubească România! Nemulțumirile și reproșurile - de la drumuri și apa caldă la legislație și „băieții deștepți” , categoric justificate, privesc niște oameni, nu țara! Mai mult decât atât, acei oameni nu sunt reprezentativi pentru toți românii, doar că, fiind gălăgioși și ducând cu ei un nor de scandaluri, vorbim despre ei toată ziua, în vreme ce majoritatea concetățe­nilor își văd de treaba lor, fără să apară la televizor.

Țara, așadar, o iubim cu toții. Dar orașul nostru, comuna, satul? Aici, lucrurile sunt puțin mai complicate și primim semnale că există destui români care sunt nefericiți de localitatea în care trăiesc și, pe cale de consecință, nu mor de dragul ei.

Există totuși, în multe locuri, ceea ce se poate numi patriotism local, la nivel de regiune, județ, localitate. Cel mai bine se vede asta în sport și în... bancuri.

În sport e clar: Ai noștri sunt cei mai tari! Ironia sorții face ca acest spirit să se manifeste cel mai tare în tribunele meciurilor de fotbal, sport în care suntem departe de-a excela.

Cât privește bancurile, oltenii îi ironizează pe moldoveni, moldovenii pe ardeleni și bucu­reștenii pe toți ceilalți (uitând că mulți dintre ei provin din țintele glumelor pe care le fac...).

Să spunem însă că nu prea îți iubești localitatea și tinzi să-i vezi doar neajunsurile - care pot fi de ordin geografic, climatic, economic, social sau, încă o dată, depinzând de unii oameni, în special de cei care o conduc vremelnic.

Dar numai de ei? Gândind, simțind și exprimându-ți nemulțumirile, n-ar trebui oare să te-ntrebi ce faci, ce poți face tu ca să fie mai bine, să te simți într-adevăr acasă și să-ți iubești locul din lume?

Fiecare dintre noi poate face multe lucruri! Nu doar în gospodăria lui, ci și la nivelul loca­lității. În primul rând, desigur, să-și aleagă cât mai bine conducătorii. Apoi, să le ceară socoteală de fiecare dată când greșesc și la fiecare promisiune electorală încălcată. Dar nu numai atât. Sunt o mulțime de lucruri aparent mărun­te - de pildă, dacă ești deranjat de murdărie, să participi la înlăturarea ei și să-l tragi de mânecă pe cel pe care-l vezi aruncând gunoaie.

Iubiți-vă activ orașul, comuna, satul! România e fabulos de frumoasă și nu există în ea loc care să nu merite a fi iubit!