Biografii greci relatează în scrierile lor unele amintiri despre monahii români mai puțin cunoscuți de conaționalii lor, care au trăit în a doua jumătate a secolului XX, în special în timpul regimului
Veşti bune: Descentralizarea mass-media publice
Chiar astăzi, când apare acest articol, fiind luni, este ziua „declaraţiilor politice“, în cuprinsul cărora grupurile parlamentare îşi spun cuvântul asupra chestiunilor ce li se par vitale. Unii vorbitori laudă măsurile luate de propriul guvern, alţii le critică, altora li se pare că au sesizat o chestiune foarte importantă „pentru neam şi ţară“. În ciuda aparenţelor, nu toate declaraţiile sunt demagogice, iar surprizele pot apărea de unde nu te aştepţi, de pildă de la parlamentarii independenţi, care de altfel au cel mai puţin timp pus la dispoziţie, ori de la cei care îşi anunţă „câştigarea independenţei“, nemulţumiţi de prestaţia partidelor pe listele cărora au intrat în Parlament, ori care au ajuns într-un conflict de orice natură cu respectivul partid. Dar n-aş vrea să vorbesc la modul abstract despre această procedură importantă a principalei instituţii politice din orice democraţie clădită, cum e firesc, pe principiul reprezentativităţii.
Astăzi, senatorul independent - fost PSD - de Iaşi Neculai Apostol va ridica sub cupola Parlamentului importanta chestiune a descentralizării mass-media publice. Nu este prima dată când d-sa ridică această chestiune - a mai făcut-o toamna trecută şi la începutul acestei veri – care şi mie mi se pare esenţială pentru procesul construcţiei democratice şi pentru o mai bună informare a publicului. În fond, prin însăşi natura lor, media publice trebuie să fie cât mai aproape de cetăţean, iar cetăţeanul are prostul obicei să nu locuiască numai „la centru“, în capitală, astfel încât problemele cetăţeanului din Iaşi, Caracal ori Satu Mare s-ar putea să nu fie aceleaşi cu ale celui din Capitală şi ca acelaşi cetăţean să nu fie neapărat dotat cu gusturile dâmboviţene în funcţie de care lucrează media publice de la noi. Sunt, de asemenea, de acord că SRR, radioul public, a făcut câţiva paşi importanţi în descentralizare - autonomia editorială este aproape completă, ea depinzând mai mult de „curajul“ managerilor decât de directivele sosite de la centru. Ştiu asta şi din experienţa emisiunilor pe care le-am realizat eu însumi pentru Radio Iaşi în toamna şi iarna trecută, la lansarea noii grile. Tot din experienţa proprie ştiu însă că ar trebui să se înregistreze acelaşi progres şi la nivelul autonomiei financiar-bugetare. E absurd ca un radio regional să nu poată negocia nivelul colaborărilor cu realizatorii independenţi, ceea ce postul public central poate face!, şi, din această pricină, şi-a pierdut, după un început remarcabil, o parte dintre cei mai buni colaboratori, care au preferat media private, mult mai mobile în această privinţă. Însă, din câte am înţeles, această chestiune este pe cale să se rezolve şi mă bucur, e singura soluţie pentru ca Radio Iaşi să redevină cel mai important post din Moldova, unul din cele mai importante din ţară. În sfârşit, sunt iarăşi de acord cu dl. Apostol că, dacă radioul public a înregistrat aceste progrese în descentralizare, marea problemă rămâne televiziunea publică, instituţie în care dorinţa menţinerii autorităţii administrative şi pretenţiile de monopol nu vor să cedeze. Şi eu cred că dacă acestea nu cedează de bunăvoie, trebuie ajutate în această privinţă! În fond, SRTV este în subordinea directă a Parlamentului, iar acesta are puterea necesară pentru a da „brânciul“ necesar în direcţia cea bună. Cum majoritatea parlamentarilor reprezintă zone ce se află sub acoperirea potenţială a posturilor regionale, ar trebui să fie şi interesul lor direct ca procesul descentralizării să demareze. Din acest motiv şi sper că reprezentanţii noştri vor fi cu urechile ciulite la mesajul senatorului de Iaşi şi vor proceda în consecinţă. E absurd ca studiourile regionale ale SRTV să existe, să consume buget, dar să funcţioneze cumva în gol, neavând, spre deosebire de posturile centrale, asigurate din nici măcar calea sigură de acces la telespectatori, fiind lăsate la bunul plac al firmelor de cablu, sensibile la „atenţii“ pe care posturile publice nu au cum să le facă! Până acum câtva timp, măcar intrau pe frecvenţele postului TVR 2, acum nici asta nu se mai întâmplă decât prin veritabile minuni. În opinia mea, descentralizarea reală a televiziunii publice şi continuarea desecentralizării radioului public sunt procese la fel de importante ca şi descentralizarea administrativă în curs, poate chiar mai importante. În fond, dreptul la informare, dreptul de a fi complet şi corect informat, dreptul de a fi bine informat mai ales cu cele ce se petrec în proximitatea ta fac parte din corpusul inalienabil de drepturi ale omului şi cetăţeanului. Absenţa cenzurii este, desigur, vitală, dar fără competenţă reală aceasta poate produce tot felul de monştri audio-vizuali pe care-i vedem adesea nu doar pe ecranele televiziunilor comerciale, ci şi pe cele ale posturilor publice! Şi chiar nu cred că acestea din urmă trebuie să rivalizeze cu primele în promovarea prostului gust, a informării tendenţioase şi chiar a manipulării grosolane. Din acest motiv, mă simt alături de dl. Apostol în discursul pe care îl va ţine în această după-amiază în Senat.