Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Opinii Repere și idei Viețile altora

Viețile altora

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Repere și idei
Un articol de: Ștefan Mitroi - 13 Mai, 2022

Nimeni nu mai repară nimic. Totul se înlocuiește. O dragoste cu altă dragoste. O viață cu altă viață. O lume cu altă lume. Un drum cu alt drum.

Dar le schimbăm și pe acestea cu altele, întocmai cum ne schimbăm hainele.

Mi-o amintesc pe mama cum punea mâna pe ac și-și cârpea viața unde vedea că s-a rupt. Ca să nu mai vorbesc despre dragostea dintre ea și tata. Era toată plină de petice. Ziceai însă că e nouă, și așa a și fost până la sfârșit.

La fel iubirea dintre bunica și bunicul. Tot așa lumea în care au trăit. O spălau seara cu săpun de casă, ca s-o ia dimineața curată de pe frânghie. Era lumea lor, nu tânjeau după alta. Le venea bine cea pe care o aveau, mirosea tot timpul a prospețime, chiar dacă se decolorase pe la guler și i se rărise cusătura pe la încheieturi.

Dacă în lumea noastră de azi ar exista pe fiecare stradă câte un atelier de reparat dragostea sau viața, nu s-ar înghesui nimeni să-i treacă pragul. Ne-am obișnuit să le înlocuim. Așa se face că nu iubim niciodată până la capăt, că ne apucăm de murit încă din copilărie, că trăim întotdeauna viețile altora și că, oriîncotro am porni, nu ajungem, de cel mai multe ori, nicăieri.