Voievodul Radu Paisie - ctitor de lăcașuri sfinte și promotor al culturii

Apărut în condiții grafice deosebite, acest volum tipărit de Editura Arhi­episcopiei Târgoviștei la ini­ția­tiva Înaltpreasfințitului Părinte Arhi­episcop și Mitropolit Nifon, se constituie, prin intermediul celor 414 pagini ale sale, într-un omagiu adus, peste secole, voievodului Radu Paisie, adevărat reper de viață dăruită credinței și țării, pilduitor mai ales pentru tinerele generații.

Personalitate importantă a pantheonului nostru voievodal, sprijinitor al misiunii pastorale a Ortodoxiei și culturii naționale, de numele căruia se leagă finalizarea Catedralei Mitropolitane de la Târgo­viște, dar și ctitorirea Mănăstirii Viforâta, de lângă Târgoviște, voievodul Radu Paisie a sprijinit Biserica Ortodoxă, pe care a considerat-o fundamentul rezistenței prin cultură, în fața puternicei ofensive otomane. De aceea, a ctitorit biserici și mănăstiri, cărora le-a făcut și numeroase danii, dar mai ales are marele merit de a fi reactivat centrul tipografic de la Târgoviște, pentru că a înțeles pe deplin că acest nou mijloc de comunicare socială este deosebit de folositor Bisericii și culturii neamului nostru. A înlesnit activitatea prestigioasă a renumiților meșteri tipografi sârbi, precum monahul Moise de la Dečani și Dimitrie Liubavici, iar roadele acestei strădanii fascinante s-au concretizat, cel mai bine, în celebrele volume tipărite atunci, cu largă circulație în teritoriile locuite de români, dar și în tot spațiul sud-est european: Molitfelnicul (1545), care a fost considerat a fi cea mai veche carte de rugăciuni imprimată în spațiul românesc, și Praxiul, finalizat în timpul fratelui său, voievodul Mircea Ciobanul, care i-a succedat la domnie.

Despre voievodul Radu Paisie, P­ărintele Mitropolit Nifon men­țio­nează, în Precuvântarea volumului, că este „sprijinitor al Ortodoxiei, promotor al culturii și al artei tipografice... una dintre personalită­țile care strălucesc pe firmamentul isto­riei naționale, susținând, într-o notă aparte, renașterea spirituală a neamului nostru, în vremuri de restriște”.