Cartea „Preoți ortodocși bănățeni cu Sfânta Cruce sub tricolor - Decembrie ´89”, avându‑l ca autor pe părintele Ionel Popescu, vicar eparhial al Arhiepiscopiei Timișoarei, a fost tipărită cu
Ziua Învierii, popoare, să ne luminăm!
Suntem în Săptămâna Luminată, când în fiecare zi trăim bucuria sărbătorii Învierii Domnului. În Biserică toate slujbele sunt la fel ca în noaptea Învierii. De aceea, fiecare zi a acestei săptămâni pline de lumină este o zi de Paşti şi un prilej de a mărturisi că Hristos a înviat!
Toată această săptămână, împreună cu Duminica Învierii, este văzută ca o singură zi, deoarece caracteristicile liturgice sunt comune. Astfel, Biserica ne arată că ziua Învierii este unică și că trebuie trăită ca o prezență continuă a lui Hristos Înviat în viața noastră. Acum ne bucurăm împreună cu apostolii Domnului pentru Învierea Sa şi mulţumim pentru această taină minunată. Este un timp al bucuriei şi al recunoştinţei, când orice creştin e bine să fie în Biserică.
În aceste binecuvântate zile ale Învierii Domnului cântăm: „Ziua Învierii, popoare, să ne luminăm! Paştile Domnului, Paştile! Că din moarte la viaţă şi de pe pământ la cer, Hristos-Dumnezeu ne-a trecut pe noi, cei ce cântăm cântare de biruinţă”.
Prin Învierea Sa Hristos ne-a scos de sub puterea morţii şi ne-a dăruit viaţa veşnică, realitate mărturisită şi de imnurile Penticostarului: „Înviind Iisus din mormânt, precum a zis mai înainte, a dăruit nouă viaţă veşnică şi mare milă”.
Sfântul Grigorie Teologul arată că pentru noi creştinii Sfintele Paşti sunt trecerea de la moarte la viață, trăirea celeilalte vieți încă din timpul celei de aici.
„Paştile cele sfinţite astăzi nouă s-au arătat. Paştile cele noi şi sfinte, Paştile cele de taină, Paştile preacinstite, Paştile Hristos-Izbăvitorul; Paştile cele fără prihană, Paştile cele mari, Paştile credincioşilor, Paştile care au deschis nouă uşile Raiului, Paştile cele ce sfinţesc pe toţi credincioşii”. Din aceste slove ale imonografilor înţelegem cât de importantă este Învierea Domnului pentru creştini, deoarece schimbă sensul istoric al sărbătorii pascale, transformând-o dintr-o sărbătoare a trecerii unui popor de la robie la libertate la trecerea întregului neam omenesc de la robia morţii la viaţă adusă lumii de minunea Învierii lui Hristos.
Pentru creştinul ortodox, ziua Învierii Domnului este „praznic al praznicelor și sărbătoare a sărbătorilor”, este timpul liturgic când cu toţii mărturisim: „Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm Sfântului Domnului Iisus, Unuia celui fără de păcat. Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, şi sfântă Învierea Ta o lăudăm şi o slăvim; că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim, numele Tău numim. Veniţi, toţi credincioşii, să ne închinăm sfintei Învierii lui Hristos. Că, iată, a venit, prin Cruce bucurie la toată lumea. Totdeauna binecuvântând pe Domnul, lăudăm Învierea Lui, că răstignire răbdând pentru noi, cu moartea pe moarte a stricat”.