200 de ţări se pregătesc pentru Expoziţia Mondială de la Shanghai 2010

După ce a captat atenţia întregii lumi prin organizarea Jocurilor Olimpice din 2008, China va deveni din nou centrul lumii. Expoziţia Mondială de la Shanghai 2010 este altă ocazie de a aduce în China întreaga lume, dar şi o ocazie pentru întreaga lume de a se simţi ca acasă în China, susţin organizatorii marelui eveniment. O expoziţie mondială este ocazia prin care fiecare ţară se prezintă lumii întregi prin ceea ce o face unică, prin istoria sa şi prin aspiraţiile sale, astfel că şi bugetele repartizate pentru acest eveniment sunt extrem de mari, în ciuda crizei care afectează economia.

Oraşul Shanghai a fost ales gazdă a Expoziţiei Mondiale din 2010 cu ocazia celei de-a 132-a Sesiuni a Adunării Generale a Biroului Internaţional pentru Expoziţii (BIE), pe 13 decembrie 2002. Expoziţia va avea loc între 1 mai-31 octombrie 2010. Tema propusă pentru acest eveniment este „Better City, Better Life“ („Un oraş mai bun, o viaţă mai bună“), cu accentul pe modul în care ştiinţa, tehnologia, ecologia, cultura pot îmbunătăţi viaţa în comunităţile urbane, precum şi modul în care oraşele interacţionează cu comunităţile rurale.

Expoziţia va fi amplasată pe o lungime de 8,3 km şi va acoperi o suprafaţă de 5,28 km2. China alocă pentru acest eveniment un buget estimat la aproximativ 3,5 miliarde de dolari. Organizatorii EXPO 2010 Shanghai se aşteaptă la participarea a peste 200 de ţări şi organizaţii internaţionale şi a unui număr de aproape 70 de milioane de vizitatori.

În momentul de faţă, pe suprafaţa care este de 20 de ori mai mare decât cea a ultimei expoziţii universale care a avut loc la Saragosa, lucrează peste 20.000 de muncitori. O parte din ţări şi-au ridicat deja paviloanele şi se pregătesc de ultimele retuşuri.

Pavilionul Chinei se numeşte „Coroana Orientului“ şi este o piramidă inversată, cu înălţimea de 60 de metri. Pentru accesul vizitatorilor la pavilioane se vor face importante modificări în infrastructură, fiind în construcţie noi linii de metrou, iar aeroportul şi-a mărit capacitatea. Autostrăzile ce duc spre pavilioane vor deveni subterane, iar zona de suprafaţă este amenajată cu grădini.

Pavilionul Rusiei este ancorat în poveşti, încercând să exprime oraşul ca loc desprins din imaginaţia celor mici. Astfel sunt trei oraşe, unul al Florilor, în care se vor prezenta tehnologii prietenoase mediului înconjurător, un oraş al Lunii, care va prezenta explorarea spaţiului, şi un alt oraş, al Soarelui, care va prezenta noile modalităţi ecologice de obţinere a energiei.

Un alt pavilion care invită publicul în lumea copiilor este cel al Mexicului. Aici nu se află nici o clădire, pavilionul fiind, de fapt, o suprafaţă de 4.000 de metri pătraţi acoperită cu zmeie la umbra cărora vizitatorii vor avea parte de diverse activităţi.

Arabia Saudită nu pune nici o limită în ceea ce priveşte imaginaţia sau banii atunci când se ridică pavilionul propriu. Astfel, până în prezent au fost cheltuite fonduri de aproape 30 de milioane de dolari pentru doar 20% din ceea ce va fi construcţia finală. Pavilionul acestei ţări pare să fie cel mai scump de la Expo 2010. O „corabie a lunii“ pluteşte pe deşertul înconjurat de mări, întocmai ca Arabia Saudită.

Mărul verde al României

Comisia de organizare a participării României la EXPO 2010 a adoptat la 11 mai 2009 „Declaraţia Tematică“ a pavilionului României la EXPO 2010 Shanghai. S-a hotărât ca spaţiul expoziţional principal, pentru care se vor investi circa 5 milioane de euro, să fie dedicat prezentării civilizaţiei urbane, culturii şi tradiţiilor bogate, a potenţialului natural, precum şi a celorlalte elemente care fac din România o ţară unică în peisajul european.

Modalităţile de dezvoltare a civilizaţiei urbane vor fi prezentate prin evoluţia de la neolitic, ca prim moment în dezvoltarea istorică în care apar aşezări permanente, trecând prin perioada medievală, caracterizată prin aşezări fortificate, multe dintre ele aflate în patrimoniul UNESCO, până la oraşele moderne, dezvoltate diferit, funcţie de condiţiile istorice şi de mediu, şi care trebuie să ofere soluţii de dezvoltare sustenabilă. Vor fi prezentate ecosisteme specifice din România cu modalităţi de adaptare, utilizare optimă a resurselor şi forme de dezvoltare a comunităţilor umane ce respectă mediul înconjurător, precum Delta Dunării, zona montană, specii din arealuri protejate.

Spaţiul repartizat României la expoziţie este de 2.000 de metri pătraţi şi este aflat în Zona C - Zona Europa, America, Africa, având ca vecine pavilioanele Croaţiei, Austriei, Luxemburgului şi Olandei. Conceptul arhitectural declarat câştigător în urma desfăşurării „Bursei de Idei“ aparţine SC M&C Strategy Development SRL. Astfel, proiectul câştigător pentru pavilionul României are forma unui măr. „Greenopolis“ sau „Megapolisul verde“ este un termen cu înţelegere universală, metamorfozat într-un fruct, „mărul verde“, prin care se doreşte să se reprezinte concepte precum sănătate, cunoaştere, prospeţime, tentaţie, eternitate, regenerare, conform proiectului.

Prima participare a României la o astfel de mare expoziţie a fost în 1867

Primele expoziţii mondiale, de la mijlocul secolului al XIX-lea, sunt promotoarele revoluţiei industriale, ilustrată prin mega-maşini (motorul cu aburi, maşini pneumatice, motorul electric), proiecte arhitectonice gigantice ce îmbină sticla şi oţelul (Cristal Palace - Londra 1851 „Great Progress“, Turnul Eiffel - Paris 1889 „Celebration of the Centennial of the French Revolution“) şi sisteme enciclopedice de clasificare.

Prima participare a României la o astfel de mare expoziţie a fost în 1867, conform Ministerului Afacerilor Externe (MAE). Comisarul general al Principatelor Române pentru Expoziţia universală de la Paris 1867 a fost Alexandru Odobescu, care a încredinţat construcţia pavilionului României arhitectului francez Ambroise Baudry. Edificiul a avut drept model principal Biserica Episcopală de la Curtea de Argeş. Pavilionul Principatelor a fost expresia tipică a unei arhitecturi aflate la confluenţa a două lumi extrem de diferite, Orientul şi Bizanţul.

În fruntea Comisiei Române pentru Expoziţia universală Paris 1889 s-a aflat prinţul George Bibescu. Cele două pavilioane naţionale au fost realizate după planurile arhitectului Ion Mincu, respectiv restaurantul şi pavilionul degustării vinului, care se constituiau în elemente de arhitectură rustică românească, conform MAE.

Pentru Expoziţia universală Paris 1900, a fost numit un comisar general, în persoana lui Dimitrie Olănescu, care a încercat să realizeze o mediere între sobrietatea tradiţiei bizantine (pavilionul regal central) şi amintirea unei vieţi nobiliare apuse (restaurantul). România a amenajat la această expoziţie patru pavilioane: pavilionul central, realizat de arhitectul francez Camiele Formige; restaurantul, care înfăţişa o casă ţărănească cu pridvor; chioşcul tutunului, executat după planurile arhitectului Petre Antonescu, care a proiectat un edificiu în forma străvechilor fântâni monumentale româneşti şi un pavilon care prezenta la intrare un derek monumental, iar corpul principal avea forma unui rezervor de petrol pe suprafaţa căruia erau înscrise numele celor mai importante staţiuni de ex-tracţie din România.

La Bruxelles 1905 a fost un comitet condus de Eugen Mavrodi, iar pavilonul a fost proiectat de arhitectul Grigore Cerchez, în spiritul arhitecturii civile din Ţara Româneasca de la sfârşitul secolului al XVII-lea şi începutul secolului al XVIII-lea. Pavilionul semăna cu o casă boierească.

România a mai participat la expoziţiile de la Gand, Belgia 1913, Barcelona 1929, la Bruxelles 1935, la Paris 1937, unde a fost comisar general Dimitrie Gusti.

După 1990, România participă la Expoziţia Mondială Sevilia 1992, la Expoziţia Internaţională de la Taejon 1993, în Coreea de Sud, la Expoziţia Internaţională Lisabona 1998, Expoziţia Mondială Hanovra 2000, Expoziţia Mondială Aichi 2005 Japonia şi la Expoziţia Internaţională Zaragoza 2008 Spania.

Conform Biroului Internaţional al Expoziţiilor (BIE), expoziţiile internaţionale sunt de două categorii: cele mondiale, cu o durată între 6 săptămâni şi 6 luni şi o perioadă de cel puţin 5 ani între două astfel de evenimente, şi expoziţii internaţionale, cu o durată între 3 săptămâni şi 3 luni. România face parte, din anul 2005, din Comitetul Director al BIE.

Shanghai, cel mai mare şantier din lume

Shanghai este cel mai mare oraş din China şi unul dintre cele mai importante centre comerciale din Asia. Oraşul are o populaţie de peste 20 de milioane de locuitori, cu o densitate de 2.133 de locuitori pe metru pătrat. Prosperitatea oraşului se datorează amplasării sale, la vărsarea fluviului Yangzi Jiang, în centrul Chinei, în vecinătatea unor oraşe cu o bogată tradiţie meşteşugărească, precum Suzhou şi Hangzhou. „Perla Orientului“, cum este numit Shanghai, avea, în 2005, 20% din producţia industrială a Chinei, iar azi se doreşte centrul economic cel mai important al ţării, deşi a început reforme economice abia în 1992. Acum, PIB-ul pe cap de locuitor este de 18.000 de euro.

Shanghai este şi cel mai mare şantier urban de construcţii din lume, cu peste 640 de zgârie-nori şi alţi 300 în construcţie.