Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Actualitate socială 24 de ani de la catastrofa de la Cernobîl

24 de ani de la catastrofa de la Cernobîl

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Actualitate socială
Un articol de: Silviu Dascălu - 27 Apr, 2010

La începutul acestei săptămâni s-au împlinit 24 de ani de la tragicul dezastru de la Cernobîl, ale cărui efecte se resimt şi în această perioadă. Drama planetară, ale cărei consecinţe le suportăm şi în zilele de astăzi, s-a întâmplat pe 26 aprilie 1986, perioadă în care Ucraina făcea parte din Uniunea Sovietică. Efectele dezastrului suscită şi în momentul de faţă controverse în ceea ce priveşte numărul de victime, un bilanţ al ONU din 2005 arătând că ar fi 4.000 de morţi.

Lumea întreagă a comemorat zilele trecute victimele catastrofei nucleare întâmplate în urmă cu 24 de ani în Ucraina, la Cernobîl, când reactorul 4 al Centralei atomice a explodat. La 26 aprilie 1986, la ora locală 1:23, a explodat reactorul cu numărul 4 al Centralei nucleare de la Cernobîl, situată în nordul Ucrainei, în apropierea graniţei cu Rusia şi Belarus. O bună parte din Europa, dar mai ales aceste trei ţări, pe atunci republici ale URSS, au fost expuse contaminării, scrie NewsIn.

Peste 25.000 de persoane care au intervenit pentru a diminua efectele catastrofei - cu precădere ruşi, ucraineni şi belaruşi, oameni care după explozie au efectuat diverse lucrări, între care construirea unui sarcofag în jurul reactorului - au decedat, potrivit estimărilor oficiale.

La 24 de ani de la cea mai mare catastrofă ecologică a istoriei recente a Europei, adevărul despre ce s-a întâmplat atunci rămâne încă un subiect de controversă. Un bilanţ al ONU estima, în septembrie 2005, la 4.000 numărul deceselor din Ucraina, Belarus şi Rusia, în urma unor cancere determinate de contaminarea radioactivă, însă acest raport a fost contestat de numeroase organizaţii neguvernamentale.

Oficial, numai în Ucraina se consideră că 2,3 milioane de persoane au avut de suferit de pe urma catastrofei. Între 1986 şi 2006, 4.400 de ucraineni - copii sau adolescenţi în momentul catastrofei - au fost operaţi pentru cancer de tiroidă, consecinţa cea mai evidentă a iradierii, potrivit Ministerului Sănătăţii.

Potrivit celui mai cuprinzător studiu ştiinţific despre tragedia din 26 aprilie 1986, aproape un milion de oameni (985.000) au murit de diverse forme de cancer, provocate sau agravate de radiaţiile de la Cernobîl, doar în primele două decenii de la accident. Centrala de la Cernobîl, al cărei ultim reactor a continuat să producă electricitate, a fost închisă în decembrie 2000. Însă, pentru că sarcofagul - care trebuia să acopere circa 200 de tone de magmă radioactivă compusă din combustibil nuclear - s-a fisurat, ea continuă să rămână o ameninţare constantă. Această magmă este "cea mai mare problemă a noastră", declara, în urmă cu doi ani, ministrul ucrainean al Situaţiilor de urgenţă, Volodimir Şandra. "Ea este puternic radioactivă şi facem totul pentru ca ploaia şi ninsoarea să nu pătrundă în interiorul sarcofagului", spunea ministrul.

Situaţia în România

În România anului 1986, populaţia a aflat cu întârziere despre ce s-a întâmplat la Cernobîl. La cinci zile de la accident, sovieticii ţineau autorităţile române încă "în ceaţă", iar autorităţile, la rândul lor, ţineau secretul şi mai tare decât ruşii. Pe 30 aprilie, direcţia vântului dinspre Kiev se schimbase brusc şi norul radioactiv care măturase deja nordul continentului european atinsese şi teritoriul românesc. La aproape o săptămână după explozia de la Cernobîl, chiar de "1 Mai muncitoresc", Comitetul Politic Executiv al Comitetului Central al PCR s-a întrunit într-o şedinţă de urgenţă pentru a discuta despre efectele catastrofei în România, a scris "Cotidianul", în 2008, care a publicat în premieră stenograma acelei şedinţe. O întâlnire "epocală" la care Ceauşescu a decis să informeze populaţia din zonele afectate de norul radioactiv doar pe jumătate şi să formeze o comisie de control asupra cazului, condusă de "savantul de renume mondial" Elena Ceauşescu. Însă, între timp, populaţia ieşise la iarbă verde şi petrecuse în natură, profitând de zilele libere de 1 Mai.

Potrivit publicaţiei "Cotidianul", citat de NewsIn, informarea publicului despre nivelul ridicat de radiaţii la noi în ţară s-a făcut sub forma unor "pastile" de text, rătăcite prin paginile oficiosului PCR, "Scânteia", şi în celelalte ziare controlate de partid. În aceste texte nu erau menţionate nici nivelurile de radioactivitate la care se ajunsese în zone precum cea a Iaşiului, nici că se depăşise pragul de alarmare. După 2 mai, oamenilor le era recomandat, în aceste "anunţuri" vagi, să spele bine fructele şi legumele sau să evite ieşirile copiilor în spaţii largi.