Creşterea păsărilor exotice poate deveni o pasiune. Prezenţa lor în apartament contribuie la relaxarea şi destinderea atmosferei. Este, potrivit specialiştilor, printre altele, un factor activ în combaterea stresului şi ameliorarea stărilor de depresie.
Interesul pentru păsările exotice şi mai ales pentru papagali datează încă din Antichitate, dar s-a conturat mai bine pe la începutul secolului al XVIII-lea, când în grădinile zoologice din Europa s-au adus numeroase specii cântătoare şi viu colorate, care au fost apoi înmulţite în captivitate. Foarte multe specii au fost aduse de pe continentul australian.
Canarul este pasărea de colivie cea mai puţin pretenţioasă şi cea mai uşor de întreţinut. Ea se adaptează perfect până şi în cel mai mic apartament. Este originar din Insulele Canare, de la care şi-a luat numele.
În cazul în care doriţi să achiziţionaţi un canar, luaţi-l de la un magazin de specialitate. Vârsta este un factor important. Un canar mascul, bine îngrijit, poate să trăiască până la 10 ani. Trebuie aleasă o pasăre activă şi vioaie. Penajul trebuie să fie moale şi strălucitor, iar ochii sclipitori.
Din categoria papagalilor fac parte numeroase specii, cum ar fi Peruşul ondulat (Melopsittacus Undulatus). Păsările foarte tinere, ţinute separat, pot fi învăţate să imite cuvinte în tonalităţile specifice timbrului lor.
Alte păsări de apartament sunt zebrele australiene (Taeniopygia guttata), reprezentate de două subspecii: Taenopygia guttata castonotis şi Taenopygia guttata guttata. Pasărea orezar (Padda oryzivora) provine din sud-estul Asiei, din insulele arhipelagului Indonezian.
Papagalul Nimfă (Nymphicus hollandicus) este originar din Australia. Este un papagal extrem de jucăuş, gălăgios şi se poate obişnui repede cu oamenii. Pot fi învăţaţi să vorbească, dar principalul lor talent vocal îl reprezintă fluieratul şi învăţarea foarte rapidă a unor melodii.
Colivii şi accesorii pentru păsări
Pentru asigurarea unui spaţiu cât mai propice pentru creşterea păsărelelor este necesară o colivie. Aceasta trebuie să îndeplinească nişte condiţii minime. Astfel, distanţa dintre bare să fie mai mică decât mărimea capului ei, uşa să fie suficient de mare, încât mâna să intre uşor ca să scoţi şi să bagi pasărea, zăvorul uşii să fie rezistent. Papagalilor le place să aibă o colivie mare şi înaltă. Canarilor le place să zboare şi trebuie să aibă o colivie mare şi lungă care să le permită zborul. Coliviile pătrate sau rectangulare sunt cel mai uşor de curăţat şi sunt mai sigure pentru pasăre. Cel mai bun material este metalul pentru că e uşor de curăţat şi dezinfectat şi rezistă la loviturile cu ciocul. Pe fund se pune un ziar care trebuie schimbat zilnic. Colivia se aşază la nivelul pieptului. Puneţi pasărea într-un loc însorit. În colivie sunt necesare locuri de cocoţat, vase de pus mâncarea, oglinzi, cuibar, o pânză de acoperit şi jucării. Toate acestea trebuie să fie curăţate în apă fierbinte cu săpun sau în maşina de spălat vase. Dezinfectarea se poate face amestecând înălbitor cu apă.
În alimentaţia păsărilor se folosesc în primul rând seminţele plantelor cultivate, cum sunt: meiul, dughia, glanţul, ovăzul, rapiţa, floarea-soarelui, inul, cânepa, macul, alături de diversele preparate din făină: biscuiţi, pâine, pesmet. De asemenea, se dau nutreţuri verzi, morcov, ou de găină fiert şi mărunţit, viermi de făină sau tărâţe. Păsările trebuie să aibă zilnic apă proaspătă. Dacă beau apa care a stat mai mult de 24 de ore pot muri.
Este bine să ştiţi
Ţineţi păsările departe de aparatul de aer condiţionat!
Nu ţineţi păsările în bucătărie - sunt sensibile la vaporii emanaţi de teflon, nu fumaţi în apropierea lor, nu ţineţi păsărelele în bătaia directă a soarelui pentru a nu se deshidrata. Semnele de îmbolnăvire sunt: comportament posac, aspect înfoiat, apetit redus, ochi închişi etc.