Acţiuni de încurajare a adopţiilor

Legislaţia greoaie dar şi pre­ju­decăţile legate de adopţie blochează visul multor copii orfani sau abandonați de a avea o familie. Datele Auto­ri­tăţii Naţionale pentru Pro­tec­ţia Drepturilor Copilului şi Adopţie (ANPDCA) arată că, la nivel naţional, există 3.273 de copii adoptabili şi 2.579 de familii deja atestate. Nu­mă­rul adopţiilor a scăzut mult anul trecut, la aproxima­tiv 300, de la 1.061 în anul 2015.

La începutul acestei luni au avut loc o serie de manifestări pe tema adopţiei în România, ce au marcat, totodată, Ziua Naţională a Adopţiei, evenimente organizate de direcţiile de asistenţă socială şi protecţia copilului. Scopul principal a fost acela de a atrage atenţia populaţiei asupra problemei copiilor din centrele de plasament care aşteaptă de ani de zile să îşi găsească un cămin. Una dintre manifestări a avut loc în Parcul Tineretului din București, fiind vorba despre o campanie de informare, intitulată „Adoptă un pom”, la care au participat copii, părinţi și asistenţi sociali. Cu toții au dorit, astfel, să atragă atenţia asupra numărului extrem de mic de adopţii, doar 43 în Capitală, în decursul ultimului an.

„Rolul acestei acţiuni este să încurajăm familiile care doresc să adopte, să le arătăm căile legale pentru a trece prin procesul adopţiei şi să ofere un cămin unui copil. Pentru cei 43 de copii pentru care s-a finalizat procesul de adopţie în perioada iunie 2016 - iunie 2017, Primăria Capitalei şi Fundaţia pentru Dezvoltarea Serviciilor Sociale au plantat câte un copac, sperând ca anul următor numărul acestora să se dubleze”, a precizat Cosmina Simian, directorul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Bucureşti, citată de Mediafax.

Îngrijorarea cu privire la numărul redus de adopții este împărtășită și de reprezentanţii fundaţiilor care se ocupă de copiii din centrele de plasament. „Din păcate, din cei peste 3.000 de copii la nivel naţional declaraţi adoptabili, în Bucureşti doar 43 au fost adoptaţi în ultimul an”, a precizat Florian Fugaşin, de la Fundaţia pentru Dezvoltarea Serviciilor Sociale.

Specialiștii susțin că subiectul adopţiei trebuie privit sub două aspecte. În primul rând legislaţia românească este destul de stufoasă şi menită parcă să pună piedici celor care vor să adopte, iar pe de altă parte, multe familii adoptatoare nu sunt dispuse să ofere un cămin decât copiilor mici, cu vârste până în trei ani și care să nu fie de altă etnie.

Potrivit legii, pentru ca un copil să devină adoptabil trebuie să se stabilească dacă părinţii sau rudele până la gradul IV nu vor sau nu pot să aibă grijă de minor, aspecte ce se stabilesc într-un termen de şase luni. Ulterior, se solicită în instanţă acceptarea includerii copilului în registrul naţional pentru adopţie şi începerea procedurilor pentru găsirea unei familii adoptive. Părinţii naturali sunt chemaţi în faţa instanţei unde li se cere acordul. În cazul în care aceștia nu își dau acordul, Direcţia pentru Protecţia Copilului (DPC) trebuie să demonstreze că timp de o lună niciunul dintre părinţi nu l-a vizitat pe minor la centrul de plasament.

Copiii trecuți de vârsta de 5 ani îşi găsesc greu o familie adoptivă, de aceea legea prevede înfiinţarea unui registru naţional al „copiilor greu adoptabili”, unde fiecare copil are un profil propriu, ce poate fi vizualizat (de către cei care vor să adopte un copil) în prezenţa unui reprezentant DPC, singurul care are acces la registrul online.

Conform datelor ANPDCA, la nivel naţional există 3.273 de copii adoptabili şi 2.579 de familii deja atestate. Conform aceloraşi date, în 2016 numărul adopţiilor naţionale a scăzut, de la 1.061, câte au fost în anul 2015, la puţin peste 300.