Adevărul amar despre fertilizarea in vitro

Tot mai multe studii arată că fertilizarea in vitro şi alte metode de reproducere umană asistată medical prezintă riscuri pentru sănătatea mamelor, cât şi pentru cea a copiilor care ajung să se nască astfel. Studii numeroase scot în evidenţă apariţia unui număr mare de anomalii la naştere şi alte probleme de sănătate asociate cu fertilizarea in vitro.

Un studiu din Finlanda din 2005 a concluzionat că 43 de copii din fiecare o mie, concepuţi prin tehnici de fertilizare in vitro, sufereau de o varietate de anomalii, inclusiv genetice. Printre acestea se numărau: tulburări cerebrale, întârzieri în dezvoltare, malformaţii genitale ş.a.

Dr. Alastair Sutcliffe, de la Institutul de Sănătate a Copilului, Universitatea College din Londra, şi dr. Michael Ludwig, de la Centrul de Medicină Reproductivă şi Endocrinologie Ginecologică din Hamburg, au dat publicităţii un studiu în care au analizat 3.980 de articole din revistele medicale şi ştiinţifice, publicate în perioada 1980 - 2005. Studiul a arătat că există riscuri semnificativ mai mari pe termen lung de probleme medicale la copiii concepuţi prin metode artificiale, precum FIV şi ICSI. Cei doi oameni de ştiinţă au recomandat ca aceşti copii să fie monitorizaţi la maturitate, căci nu există date disponibile privind sănătatea lor din această perioadă. De asemenea, acest studiu a arătat că la aceste sarcini există următoarele riscuri: un risc cu 20-34% mai mare de a pierde sarcina, un risc cu 55% mai mare de preeclampsie (creşterea tensiunii sanguine în timpul sarcinii), un risc cu 155% de naştere a unui copil mort şi un risc cu 170% până la 200% de greutate mică la naştere.

Un alt studiu, făcut în 2007, arăta că acei copii concepuţi prin FIV merg la spital mai des decât copiii concepuţi natural. Dr. Marjo-Riita Jarvelin, profesor la Imperial College London, a relatat că anumite grupe de boli, precum infecţiile, bolile respiratorii şi inflamatorii, dar şi tulburările neurologice, erau mai întâlnite la copiii concepuţi prin FIV. Alte numeroase atenţionări în legătură cu efectele colaterale grave, nedorite, au venit din partea oamenilor de ştiinţă F. Comhaire şi A. Mahmoud, de la Centrul de Andrologie Medicală şi Urologie, de la Spitalul Universităţii Ghent din Belgia. Ei au concluzionat: "Tratamentele FIV şi ICSI trebuie rezervate ca ultimă opţiune, căci există dovezi şi cauze legate direct de tratamentele de infertilitate la pacienţii bărbaţi cu deficienţe reproductive".

Mai mult, dr. Geeta Nargund, şeful Departamentului de medicină a reproducerii de la Spitalul St. Georgeâs din Londra, a avertizat cu privire la consecinţele FIV asupra organelor sexuale feminine mai târziu în viaţă. Dr. Nargund a subliniat că medicamente utilizate de clinicile de fertilitate în FIV nu sunt reglementate legal, iar recomandările existente nu sunt obligatorii pentru acestea. Astfel, medicii din aceste clinici pot prescrie doze periculos de mari de medicamente, chiar dacă nu există dovezi ştiinţifice clare, care să demonstreze că ele vor ajuta femeile să conceapă. Nu există, de altfel, dovezi ştiinţifice nici în ceea ce priveşte consecinţele pe termen lung ale acestor medicamente. Concluzia sa a fost că e nevoie de mai multe cercetări în acest domeniu.

Rate de eşec foarte mari

Ratele de eşec în fertilizarea in vitro pot fi îngrozitor de mari. În timpul FIV, ovarele sunt stimulate prin medicamente, iar ovulele, prelevate prin endoscopie, apoi fertilizate, cultivate şi introduse în uter pentru implantare. În jur de 1.500 de asemenea tratamente au fost făcute în 2007 în România, care costă în jur de 2.500 de euro fiecare. Nu se cunoaşte câte din aceste proceduri s-au sfârşit prin naşteri vii. Potrivit unor date din Marea Britanie, ratele de reuşită sunt atât de mici încât, dacă acest lucru s-ar întâmpla în orice altă ramură a medicinei, acele clinici s-ar desfiinţa.

Ratele sarcinii pe un ciclu de fertilizare in vitro sunt de 25% sau mai mari, după cum relatează dr. Mercia Page, director medical la Serono Laboratories (Marea Britanie). Serono Laboratories deţine 80% din piaţa medicamentelor de infertilitate din această ţară. Cu toate acestea, dr. Page recunoaşte că această cifră este atinsă doar de clinicile "bune", cu femei sub 40 de ani şi bărbaţi cu fertilitate normală.

Potrivit altor date, doar 12,7% din ciclurile de tratament din multe clinici, de fapt, duc la o naştere vie a unui copil. Astfel, mii de cupluri descoperă care este costul real al acestor tratamente. Mai îngrijorător este faptul că rata natalităţii pentru clinicile FIV, pe o perioadă de şase luni, poate varia de la 0% la 50%, potrivit ultimelor rapoarte ale Autorităţii pentru Fertilizare şi Embriologie Umană din Marea Britanie.

90% din embrionii implantaţi nu supravieţuiesc

Există apoi pierderi de mai multe feluri, în fiecare etapă a ciclurilor de fertilizare in vitro: într-un ciclu din cinci nu se elimină nici un ovul. Când ovulele sunt eliminate, unele din ele nu se fertilizează, iar 90% din embrionii implantaţi nu supravieţuiesc. Dintre sarcinile care se dezvoltă, câteva sunt sarcini extrauterine, care trebuie eliminate, în timp ce alte sarcini sfârşesc prin avort spontan. Numărul de decese perinatale este dublu faţă de media naţională din Marea Britanie, în parte, deoarece sarcinile multiple sunt foarte întâlnite în FIV şi duc adesea la naştere prematură. De asemenea, reacţiile severe la medicamentele de hiperstimulare ovariană reprezintă o problemă reală. O femeie din douăsprezece pe ciclu de tratament are simptome uşoare, dar două dintr-o sută ajung atât de bolnave, încât au nevoie de internare, cu dureri severe şi uneori hemoragii mari.

Probleme emoţionale

Cele mai mari costuri şi riscuri totuşi le implică nu banii investiţi, ci mai degrabă problemele emoţionale în urma tuturor etapelor de tratament: tratamentele cu doze mari de hormoni artificiali, prelevarea de ovule, implantarea embrionului, crioprezervarea embrionilor creaţi în exces etc. Cuplurile sunt măcinate de stres de pe urma marilor speranţe şi apoi a dezamăgirilor. Ultimul lucru de care au nevoie cuplurile, în cazul în care femeia rămâne însărcinată, este pierderea de sarcină sau naşterea unui copil mort. Cercetătorii avertizează, de asemenea, că femeile care apelează la tratamente de infertilitate au o rată crescută a simptomelor depresive şi posibil chiar depresii majore. Tratamentele de fertilitate presupun administrarea unor doze nefiresc de mari de hormoni artificiali, care pur şi simplu devastează organismul femeii, ceea ce înrăutăţeşte starea deja depresivă a lor. De aici, vizitele dese la medic şi o teamă continuă, pe măsură ce înaintează în vârstă, când există oricum o tendinţă firească de degradare a sănătăţii.